Oamenii de știință au secvențiat genomurile a doi rechini aflați pe cale de dispariție. Diversitatea genetică scăzută și semnele de consangvinizare au tras un semnal de alarmă pentru rechinul-ciocan. În schimb, ar putea exista o speranță pentru rechinul mako, care a prezentat o diversitate genetică mai mare și o consangvinizare limitată.
Profesorul Shivji, profesorul Michael Stanhope și colaboratorii lor au secvențiat genomul (întreaga schemă genetică) recinului-ciocan și al rechinului mako. Analizele ADN au arătat că populațiile celor două specii au scăzut substanțial în decurs de 250.000 de ani, potrivit SciTechDaily.
„Cu ambele genomuri descifrate la rezoluție înaltă, avem o imagine mult mai clară asupra istoriei evolutive a acestor specii pe cale de dispariție”, spune profesorul Mahmood Shivji.
Ceea ce au descoperit oamenii de știință ar putea fi îngrijorător. Rechinii-ciocan (Sphyrna zygaena) au o variație genetică scăzută, ceea ce îi face mai puțin rezistenți la adaptarea la lumea noastră în schimbare rapidă. Specia prezintă, de asemenea, semne de consangvinizare, o problemă care poate scădea capacitatea de supraviețuire a populațiilor.
Cu toate acestea, rechinul mako (Isurus oxyrinchus) a prezentat o diversitate mai mare și o consangvinizare limitată, o sclipire de speranță în climatul sumbru al conservării.
Rezultatele acestui studiu au fost publicate într-o lucrare din iScience.
Cercetătorii au achiziționat și asamblat secvențe întregi ale genomului rechinului-ciocan și rechinului mako și le-au comparat cu informațiile disponibile despre genomul rechinului-balenă, rechinului alb, precum și altor două specii de rechin. Atingerea nivelului cromozomilor reprezintă cea mai recentă cercetare de înaltă calitate în domeniul secvențelor genomului întreg și o performanță dificil de realizat pentru specii precum rechinii, care au genomuri enorme.
Aplicarea tehnicilor avansate vine în contextul unor previziuni sumbre pentru rechini.
Deși cercetătorii spun că nu se cunosc cu exactitate efectele consangvinizării la rechini, descoperirile făcute la lupi și gheparzi arată că trăsăturile problematice se pot strecura în timp. Rezultatul este adesea o supraviețuire redusă a speciei.
„Obținerea de mostre de țesut de la vertebrate marine pe cale de dispariție reprezintă un obstacol major. Se poate asambla genomul cu o singură mostră de țesut de la un singur rechin, dar circumstanța ideală ar fi secvențierea genomurilor de la mai mulți indivizi din diferite părți ale arealului lor oceanic, un efort dificil și costisitor din punct de vedere etic”, a spus profesorul Shivji.
Limitările etice ale cercetărilor asupra speciilor pe cale de dispariție înseamnă că geneticienii din domeniul conservării trebuie să găsească un echilibru între cele mai recente progrese și respectul față de populațiile fragile pe care le studiază.
Pe lângă dezvăluirea diversității genetice și a statutului fragil a două specii de rechini pe cale de dispariție, cercetătorii speră că rezultatele lor vor oferi ceea ce ei numesc genomuri de calitate de referință, pe baza cărora se poate construi știința fundamentală viitoare pentru a îmbunătăți ceea ce știm despre rechini.
Imagini în premieră mondială arată marele rechin alb devorat de orci
Rechinii sunt mai „bătrâni” decât dinozaurii. Care este secretul nemuririi acestor prădători?
De ce au rechinii-ciocan capul în formă de ciocan?
„Cea mai mare pădure de ierburi marine din lume”, descoperită cu ajutorul rechinilor