10 lucruri de știut despre Voltaire. „Nu ești bun pentru nimic, dacă ești bun doar pentru tine”

Voltaire, simbolul iluminismului francez, pe numele său adevărat François-Marie Arouet, (n. 21 noiembrie 1694 la Paris – d. 30 mai 1778 la Paris), a fost poet, filosof, dramaturg și istoric, polemist în sprijinul drepturilor civile.

Ideile sale îndrăznețe și spiritul critic la adresa religiei, libertăților omului și eticii, i-au cauzat deseori probleme de-a lungul vieții dar, în același timp, au atras de partea lui și foarte mulți admiratori.

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

10. Originea pseudonimului lui (Voltaire) este neclară

Având o relație tensionată cu tatăl său care nu l-a încurajat niciodată în direcția literară ba chiar aproape l-a forțat să îmbrățișeze o carieră în domeniul juridic, scriitorul s-a dezis de numele familiei adoptând acest pseudonim – Voltaire cu care a semnat prima sa operă în 1718. Pentru că nu a explicat vreodată de ce a ales acest nume, teoriile pe tema aceasta sunt doar speculative.

„E bine să te înduioșezi de nenorocirea prietenilor tăi, dar mai bine este să le vii în ajutor.”

9. A stat închis în Bastilia, cea mai cunoscută închisoare franceză, aproape un an. Felul său sarcastic i-a cauzat problem, astfel că în mai 1716, a fost trimis pentru un an de zile după zidurile Bastiliei drept pedeapsă pentru poeziile pe care le scrisese și în rândurile cărora ironiza familia regentului francez, sugerând că acesta ar fi avut o relație incestuoasă cu fiica lui. Dar nu a fost singura dată când autoritățile l-au trimis după gratii. În aprilie 1726, Voltaire a ajuns din nou într-o celulă a Bastiliei după ce s-a aflat că plănuiește un duel cu un aristocrat care-l bătuse și-l insultase.

„Valoarea omului se măsoară după greutățile pe care el le învinge.”

8. A devenit extrem de bogat după ce a speculat o slăbiciune în sistemul loteriei franceze. În 1729, făcând echipă cu matematicianul Charles Marie de La Condamine (plus alte câteva persoane), Voltaire s-a folosit de niște scăpări în administrația Loteriei Naționale Franceze, arată History.

Guvernul lansase niște programe prin care se ofereau premii substanțiale de bani, în fiecare lună, însă în urma unei erori de calcu trecută neobservată, premiile erau mult mai mari decât valoarea tuturor biletelor puse în circulație.

Astfel, folosindu-se de această eroare, Voltaire, La Condamine și sindicat celorlalți jucători la loto au făcut în așa fel încât au reușit să obțină venituri masive, în urma cărora, Voltaire, de exemplu, și-a cumpărat o casă în valoare de aproximativ 500 de mii de franci. Averea dobândită l-a ajutat, de asemenea, în viitoarele sale proiecte literare.

„M-am hotărât să fiu fericit, pentru că îmi face bine sănătăţii.”

7. A fost un scriitor prolific

Voltaire a scris peste 50 de piese de teatru, zeci de tratate științifice, politice și filosofice, plus câteva cărți de istorie cuprinzând toate temele universale, de la informații despre Imperiul Rus până la dezvăluiri legate de Parlamentul Francez. De-a lungul vremii, a scris, de asemenea, extreme de multe poezii și a adunat o corespondență generoasă de scrisori realizate între el și prieteni ai lui sau membri ai familiei.

Corespondența a numărat aproximativ 20.000 de scrisori. Pentru a face față acestui volum imens de muncă scriitoricească, se spune că Voltaire consuma până la 40 de cești de cafea pe zi și petrecea în jur de 18 ore scriind sau dictându-le asistentelor lui ceea ce avea nevoie să scrie.

„Vrei să plictiseşti pe cineva? Spune-i tot ce ştii.”

6. Multe dintre cele mai faimoase opere ale sale au fost cenzurate

Având în vedere faptul că prin scrierile sale Voltaire denigra orice formă de organizare, de la religie la sistemul juridic, a fost deseori cenzurat de guvernul francez, autoritățile ordonând ca multe dintre cărțile lui să fie arse. Astfel că pentru a combate cenzura care-I îngenunchea lucrările literare, Voltaire a fost nevoit să-și tipărească și publice în străinătate o bună parte dintre cărțile lui și, de asemenea, să le semneze cu un pseudonim.

Celebra nuvelă „Candide” a fost publicată sub numele de „Dr. Ralph”. Și chiar dacă nu-și semna operele cu propriul nume, Voltaire trăia într-un continuu stres psihic din cauza fricii de a nu fi arestat.  După publicarea „Letters Concerning the English Nation” („Scrisori privind națiunea engleză”), în 1734, acesta s-a retras undeva la țară, după care, mare parte din ultimii săi ani de viață și-a petrecut-o în exil, în Elveția.

„Daţi-ne legi clare şi precise, de neschimbat; a interpreta legile este aproape acelaşi lucru cu a le corupe.”

5. A ajutat în popularizarea celebrului mit al lui Isaac Newton și a mărului acestuia. Deși cei doi nu s-au cunoscut niciodată personal, Voltaire era un mare admirator al remarcabilului fizician și matematician englez, Sir Isaac Newton. Se spune că după ce a primit o copie a lucrării „Principia Mathematica”  a lui Newton, Voltaire ar fi făcut o reverență în fața ei. Și pentru că aprecia mult ideile lui Newton, a făcut tot posibilul pentru a le promova, inclusiv scriind despre ele. În „Eseu despre poezia epică” (1727), Voltaire a menționat că „Newton s-a gândit la teoria gravitației în momentul în care a văzut un măr căzând din copac”.

„Scrisori scurte şi prietenie lungă, aceasta este lozinca mea.”

4. A lucrat pentru scurt timp ca spion pentru guvernul francez

La finalul anilor 1730, Voltaire a fost implicat într-o corespondență cu monahul prusac Frederic cel Mare (și chiar l-a întâlnit personal de câteva ori), prin această legătură încercând reabilitarea reputației sale la curtea franceză. Voltaire furniza guvernului francez informații legate de politica externă dusă de Frederic și despre situația lui financiară, dar la scurt timp a trezit suspiciunile monahului astfel că rolul lui de spion s-a încheiat odată cu deconspirarea planurilor de către Frederic.

Cu toate astea, cei doi au rămas prieteni, bănuindu-se chiar că ar fi fost amanți (mai ales după ce Voltaire s-a mutat în Prusia, ocupând o funcție importantă la curtea lui Frederic). Însă această prietenie a luat sfârșit în 1753, odată cu plecarea lui Voltaire de la Curtea lui Frederic, cauzată de niște scrieri satirice și atacuri la adresa Academiei de Științe a Prusiei.

„Este mai uşor să înjuri decât să judeci.”

3. Nu s-a căsătorit niciodată și nici nu a avut copii

Voltaire a murit burlac, viața sa personală a fost un șir nesfârșit de relații amoroase și de aventuri mai mult sau mai puțin trecătoare, printre care s-a numărat și relația de 16 ani cu matematiciana și fiziciana franceză Émilie du Châtelet (de altfel, femeie căsătorită), relație care a durat până la moartea lui Voltaire.

„Viaţa este prea scurtă, timpul prea preţios ca să spui lucruri nefolositoare.”

2. S-a ocupat de o afacere de succes cu ceasuri

În timpul existenței sale în Elveția (în anii 1770), Voltaire s-a alăturat unui grup de ceasornicari elvețieni demarând împreună o afacere cu ceasuri.

În cadrul business-ului, deținea funcția de director financiar, compania ajungând în scurt timp a fi una de mare succes, printre client numărându-se Catherina cea Mare a Rusiei și regele Ludovic al XV-lea al Franței.

„Noi nu trăim niciodată, ci aşteptăm să trăim.”

1. Personalitate controversată chiar și după moarte

Voltaire s-a stins din viață la Paris, în anul 1778, la câteva luni după revenirea sa în capitala franceză, după o absență de 28 de ani. În ultimele zile înaintea morții sale, oficialii Bisericii Catolice l-au vizitat de mai multe ori în ideea de a-l convinge să-și schimbe părerile despre biserică (pe care o criticase deseori în timpul vieții) și să-și exprime părerea de rău pe patul de moarte.

Dar scriitorul a fost de neclintit, și-a menținut poziția critică spunându-le preoților „lăsați-mă să mor în pace”. Inflexibilitatea lui a fost egală cu refuzul bisericii catolice de a-l îngropa. Cu toate astea, prieteni buni ai săi, alături de câțiva membri ai familiei lui Voltaire, au reușit să organizeze o înhumare secretă în regiunea franceză Champagne.

„Suntem vinovaţi de binele pe care nu-l facem.”

Vă mai recomandăm să citiți și:

Voltaire, unul dintre cei mai importanți scriitori din literatura franceză

Ernest Hemingway, scriitorul american laureat al Premiilor Pulitzer și Nobel pentru Literatură

Cehov, marele scriitor răpus de o boală cumplită

Viața marelui scriitor Lev Tolstoi, excomunicat din Biserica Ortodoxă Rusă