Oamenii de știință care au observat celulele nervoase conectate înăuntrul ochilor unui calamar aflat în dezvoltare au descoperit ceva remarcabil. Creierul cefalopodelor evoluează în mod independent pentru a se dezvolta în același fel în care o face și creierul uman.
Descoperirea, făcută cu ajutorul camerelor de înaltă rezoluție, concentrate pe retina embrionilor de „calamar cu aripioare lungi” (Doryteuthis pealeii), a dezvăluit că, în ciuda a 500 de milioane de ani de evoluție divergentă, schema fundamentală pentru modul în care evoluează creierii complecși și sistemele nervoase ar putea fi aceeași la o gamă largă de specii, potrivit Live Science.
Inteligența cefalopodelor, o clasă de animale marine care include caracatițele, calamarii și sepiile, a reprezentat multă vreme un subiect fascinant în rândul biologilor. Spre deosebire de majoritatea nevertebratelor, aceste animale posedă o memorie remarcabilă, folosesc instrumente ca să rezolve probleme, excelează în camuflare și reacționează cu oarecare curiozitate, plictiseală sau chiar cu o răutate jucăușă față de cei din jur. Cefalopodele pot și să viseze, dacă se iau în considerare unduirile de culori care le străbat pielea în timp ce dorm.
În prezent, un nou studiu, publicat recent în jurnalul Current Biology sugerează că părțile-cheie ale formulei pentru inteligența avansată, cel puțin pe Pământ, rămân aceleași.
„Constatările noastre au fost surprinzătoare, deoarece mult timp s-a crezut că o mulțime din ceea ce știm despre dezvoltarea sistemelor nervoase ale vertebratelor este specific acestei linii genealogice. Dar observând faptul că procesul este foarte similar, ceea ce ne-a fost sugerat este că aceste două linii au creat independent sisteme nervoase mari, folosind aceleași mecanisme. Ceea ce sugerează asta este că aceste mecanisme, aceste instrumente pe care animalele le folosesc în timpul dezvoltării, pot fi importante pentru construirea unor sisteme nervoase mari”, a spus autorul principal al studiului, Kristen Koenig, biolog molecular la Universitatea Harvard, din SUA.
Ca să studieze dezvoltarea creierilor embionilor de calamar, cercetătorii au folosit coloranți fluorescenți pentru a marca un tip special de celule stem numite celule progenitoare neuronale, înainte să studieze modul în care acestea se dezvoltă, cu ajutorul unor fotografii realizate cu camerele de microscop. Camerele au privit retina, acolo unde se află aproximativ două treimi din țesutul neuronal al calmarului.
La fel ca la vertebrate, cercetătorii au observat că celulele progenitoare ale calmarilor s-au aranjat într-o structură numită epiteliu pseudostratificat – o structură lungă și dens compactă care se formează ca o etapă crucială în creșterea unui țesut mare și complex. Cercetătorii au observat că dimensiunea, organizarea și mișcarea nucleului structurii erau remarcabil de asemănătoare cu aceleași epitelii neuronale de la vertebrate.
Aceasta nu este singura dată când oamenii de știință au observat că cefalopodele împărtășesc cu noi planuri neurologice comune.
La fel ca oamenii, caracatițele și calmarii au, de asemenea, o mare varietate de microARN-uri (molecule mici care controlează modul în care sunt exprimate genele), care se găsesc în interiorul țesutului lor neuronal.
Calamarii au abilitatea de a-şi modifica ARN-ul
Caracatițele au un comportament destul de antisocial. Ce au observat cercetătorii?
O inteligență uimitoare. Ce are în comun creierul uman cu cel al caracatițelor?
Fosile dezvăluie că cefalopodele ar putea fi cu 30 de milioane de ani mai vechi decât am crezut