Cei mai influenți copii din toate timpurile

Copiii, la fel ca adulții, au demonstrat deseori abilități demne de admirat, unii dintre ei, prin acțiunile și existența lor, reușind să inspire lumea și să aducă schimbări semnificative în viețile noastre.

Actrița Shirley Temple, copilul minune de la Hollywood care făcea furori în anii 30, a fost numită de Franklin D. Roosevelt „Micul Miracol” datorită impactului benefic pe care l-a avut asupra americanilor în perioada Marii Depresiuni. Temple era percepută ca o rază de soare în vremuri tulburi și problematice.

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

Apoi, micuțul sud-african Nkosi Johnson (1989 – 2001), o victimă a SIDA, a atras atenția pe plan internațional asupra problemelor legate de HIV, călătorind prin lume, spunându-și povestea și punând bazele unui centru de adăpostire și îngrijire a mamelor și copiilor bolnavi de SIDA. De altfel, manualele de istorie și literatură au cuprins în paginile lor povești inspiraționale despre tineri care au modelat ori schimbat, într-un fel sau altul, societatea.

Wolfgang Amadeus Mozart (1756 – 1791)

Născut în Austria în 1756, Mozart a fost considerat copilul geniu al muzicii clasice. Cânta la clavecin încă de la 3 ani și compunea de la 5, vârstă la care deja stăpânea cu măiestrie vioara și pianul, începând să concerteze în fața unui public ales, în mare parte format din familiile regale ale Europei, uimind și fascinând auditoriul prin talentul de care dădea dovadă.

La vârsta adolescenței, Mozart avea în palmares mai multe concerte, sonate, opere și simfonii, urmând ca până la moartea sa, în 1791, să desăvârșească peste 600 de lucrări muzicale.

Shirley Temple (1928 – 2014)

Shirley Temple a fost copilul minune, micuța vedetă care a adus zâmbete pe chipurile oamenilor în timpul Marii Depresiuni. A devenit actriță la vârsta de 3 ani, iar la 6 ani a primit un rol important într-o producție cinematografică hollywoodiană. Carisma ei, drăgălășenia, felul în care se exprima pe scenă au propulsat-o rapid în topul celor mai îndrăgite persoane din SUA.

Până în 1940, Shirley Temple jucase deja în 43 de filme, iar în 1963, atunci când avea 6 ani, a fost recompensată cu un Oscar, devenind astfel cea mai tânără deținătoatre a trofeului oferit de Academia Americană de Film. După succesul pe care l-a înregistrat în lumea filmului în copilărie și adolescență, la maturitate Shirley Temple a renunțat la actorie dedicându-se vieții politice.

Ruby Bridges (1954 – Prezent)

Ruby Bridges este primul copil afro-american care a învățat într-o școală de albi (Școala Elementară William Frantz din Louisiana). Era singura persoană de culoare din clasă și mergea la ore însoțită de șerifi.

Întreaga viață s-a dedicat luptei pentru drepturile civile, a scris două cărți „Prin ochii mei” (1999) și „Eu sunt Ruby Bridges” (2009), a fost decorată de statul american și recompensată cu mai multe titluri onorifice drept răsplată pentru acțiunile sale în sfera drepturilor civile, iar în curtea școlii în care a pășit pentru prima dată în calitate de copil afro-american i-a fost ridicată o statuie.

Hector Pieterson (1964 – 1976)

În iunie 1976, elevii liceului din Soweto (Africa de Sud) au organizat un protest pașnic împotriva deciziei de a se renunța la engleza ca limbă de predare în favoarea limbii afrikaans. Protestul a fost înnăbușit de forțele de ordine, iar în momentul în care elevii au ripostat cu pietre, polițiștii au deschis focul asupra lor.

Au urmat confruntări violente care s-au soldat cu moartea câtorva dintre tinerii protestatari, ceea ce a aprins spiritele întregului oraș, mulți oameni alăturându-se atunci protestului în care au căzut victime peste 500 de persoane, dintre care 20 de elevi. Printre cei uciși s-a aflat și Hector Pieterson, în vârstă de numai 12 ani.

Momentul în care acesta este dus pe brațe la spital de activistul anti-aparheid  Mbuyisa Makhubu a fost imortalizat de un fotograf, imaginea având un impact puternic asupra opiniei publice, Pieterson devenind, din acel moment, simbolul luptei împotriva inegalității rasiale.

Samantha Smith (1872 – 1985)

Cunoscută ca fiind copilul activist pentru pace în timpul Războiului Rece, Samantha Smith a devenit celebră la vârsta de 10 ani odată cu scrisoarea pe care i-a trimis-o secretarului general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Yuri Andropov, în care scria că Rusia și Statele Unite ale Americii ar trebui să renunțe la animozități și conflicte și să coexiste pașnic. Andropov a fost impresionat de gestul fetiței și, prin urmare, a invitat-o la Moscova împreună cu familia ei. Momentul a fost extrem de mediatizat, Samantha devenind atunci Cel mai tânăr ambasador al Americii.
Scrisoarea Samanthei fost publicată în ziarul Pravda, în 1983.

„Dragă domnule Andropov, mă numesc Samantha Smith și am 10 ani. Felicitări pentru noua dvs. slujbă. Mi-am tot făcut griji că Rusia și Statele Unite vor începe un război nuclear. Veți vota să fie război sau nu? Dacă nu, spuneți-mi cum veți interveni ca să nu fie război. Nu trebuie să răspundeți la această întrebare, dar aș vrea să știu de ce vreți să cuceriți lumea sau cel puțin țara noastră. Dumnezeu a creat lumea ca noi să trăim împreună în pace, nu să ne luptăm între noi.”

Samantha Smith a murit la 13 ani, în 1985, într-un accident de avion. În ciuda vieții sale scurte, ea a avut un impact uriaș în reducerea tensiunilor din Războiul Rece. Pe lângă scrisoarea ei publicată în ziarul rus Pravda, în cinstea ei a fost construit un monument la Moscova.

Iqbal Masih (1983 – 1995)

Pakistanezul Iqbal Masih avea doar patru ani când tatăl său l-a vândut ca sclav pentru a munci într-o fabrică de covoare în schimbul unor bani de care avea nevoie pentru nunta fiului cel mare. Masih, alături de alți copii exploatați, lucra mai bine de 12 ore zilnic.

La vârsta de 10 ani a reușit să evadeze din acel mediu și a început să militeze împotriva sclavagismului modern, condamnând exploatarea copiilor și luptând pentru dreptul acestora la educație. Prin acțiunile și discursurile sale, se estimează că a ajutat să scape din robia muncii și exploatării peste 3000 de copii. La 12 ani a primit Premiul Reebok pentru Drepturile Omului, iar la 13 ani a fost împușcat în cap. Deși nu a fost prins niciodată, se presupune că ucigașul său făcea parte din mafia afacerilor cu covoare. La înmormântarea lui Masih au participat 800 de persoane, printre care numeroși activiști și politicieni din Pakistan.

Nkosi Johnson (1989 – 2001)

Sud-africanul Nkosi Johnson, pe numele real Xolani Nkosi – s-a născut seropozitiv într-un sat din apropierea orașului Dannhauser. Copilul, care nu-și cunoscuse niciodată tatăl, a fost adoptat de Gail Johnson, specialist în Relații Publice în Johannesburg, în momentul în care mama lui naturală nu a mai putut avea grijă de el din cauza bolii. În 1997, la vârsta de opt ani, băiatul și-a exprimat pentru prima oară stigmatizarea în public, după ce a fost refuzat ca elev de o școală primară dintr-o suburbie a Johannesburgului, pe motiv că era seropozitiv. Incidentul a avut impact până la cel mai înalt nivel, Constituția Africii de Sud interzicând discriminarea pe baze medicale, iar școala a revenit asupra deciziei.

Mama biologică a lui Nkosi a murit în același an în care băiatul a început școala. În 2000, la vârsta de 11 ani, acesta a fost speaker-ul principal al celei de-a XIII-a Conferințe Internaționale despre SIDA, de unde i-a încurajat pe seropozitivi să vorbească deschis despre boala lor și să se lupte pentru tratament egal, scrie Direcția Generală Pentru Protecția Drepturilor Copiilor.

Sursa:

https://www.worldatlas.com/articles/the-most-influencial-children-in-all-of-history.html

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce nu trebuie forțați copiii să-și îmbrățișeze rudele?

De ce copiii învață mai repede decât adulții?

Unii copii pot suferi atacuri de cord din cauza jocurilor video, arată un studiu

Catherine Deneuve: „Am vrut copii cu doi bărbați”