Oamenilor le plac atât de mult poveștile, încât uneori ajung să creadă în ele. Există o nevoie a noastră de a ne înconjura și de fantastic, realitatea fiind câteodată prea banală, plictisitoare sau monotonă.
Pentru evadarea din rutina zilnică există filme, cărți și povești fantastice pe care unii le analizează atât de mult și de atmosfera cărora se înconjoară atât de intens, încât nu mai vor să disocieze realitatea de imaginație.
Așa cum s-a întâmplat în cazul „pisicii demonice” despre care s-a scris și s-a spus că încă din 1890 bântuie clădirea Capitoliului de la Washington, crezându-se că apare în preajma oamenilor fix cu puțin timp înaintea unor evenimente tragice, cum ar fi de exemplu asasinările preşedinţilor americani A. Lincoln (1863) și John F. Kennedy (1963). Și chiar dacă nu a mai fi fost zărită de ani de zile, unii spun că tot s-a făcut remarcată lăsându-și amprentele lăbuțelor pe podelele camerei vechii a Curţi Supreme de Justiţie, ca nu cumva să fie uitată și să nu-i fie negată existența.
Dar mitul pisicilor demonizate nu este deloc nou. Dintotdeauna au existat superstiții legate de aceste feline elegante și agile, unele dintre ele chiar plătind scump pentru credințele populare și ideile fantastice care se creau pe seama lor și asta din cauza anumitor sunete produse de pisici, a formei ochilor, a comportamentului sau a culorii lor – Pisicile negre au fost împovărate cu prejudecata că aduc ghinion și, în opinia unora, că ar fi posedate. Dar nu toate culturile și societățile au avut această viziune.
În Egiptul antic, de exemplu, pisicile erau venerate. Se credea despre ele că aduc noroc, astfel că în fiecare gospodărie se afla cel puțin o pisicuță. Potrivit mitologiei egiptene, zeița Bastet, protectoarea împotriva bolilor și a spiritelor rele, avea corp de femeie și cap de pisică neagră.
Statutul pisicii s-a tot schimbat de-a lungul timpului, fiecare societate și sferă culturală brodând propriile versiuni de povești.
În America, ideea de pisică demon a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea. Presa vremii era plină de articole despre tot felul de feline periculoase, feline care erau fie „personaje” reale, fie imaginare. De exemplu, odată, cap de afiș a fost o întâmplare care-i îngrozise de-a dreptul pe proprietarii unui restaurant. În 1885, într-un local din Chicago, a fost semnalată prezența unei pisici care a făcut ravagii în restaurant, după ce patronul a văzut-o relaxându-se pe barul restaurantului și a încercat (greșeala lui) să o dea afară. Pisica s-a speriat, a atacat un chelnăr, a pătruns în bucătăria localului și a mâncat pe săturate. Ziarele au scris că John Stearns, cumnatul primarului de atunci, Carter Harrison, a părăsit restaurantul spunând „Nu contează că mi-am lăsat baltă micul dejun. Nu-i problemă. Dar cu pisicile negre nu-i de glumit”.
Trei ani mai târziu, un alt ziar scria despre o felină care dispăruse într-un mod misterios de la bordul unei nave, iar stăpânul acesteia, disperat că nu și-a mai găsit companionul drag, s-a aruncat peste bord pierind în valurile învolburate ale mării. La scurt timp după, membrii echipajului au găsit biata pisică aflată în stare de ebrietate, în compartimentul în care erau depozitate, printre altele, mai multe sticle cu rom, potrivit National Geographic.
Apoi, în 1898, poveștile despre felinele posedate au culminat cu cea despre apariția fantomatică a unei pisici în clădirea Capitoliului de la Washington care-i băga în toți sperieții pe congresmeni, încă din 1862. Și se spune că ar fi fost mai multe persoane care puteau jura că au văzut-o pe pisica bu-hu-hu. Dar există un aspect al situației pe care amatorii de senzații tari nu l-au băgat în seamă. În 1861, odată cu izbucnirea Războiului Civil, mulți soldați fuseseră adăpostiți atât în spațiile Camerei, cât și în Senat, urmând ca un an mai târziu clădirea să devină spital pentru răniții din război. Prezența pisicilor în preajma Capitolului nu ar fi constituit un fapt ieșit din comun. În afară de faptul că erau ținute acolo pentru a prinde șoareci, nu era de mirare că-și făcuseră culcuș prin preajma locului în care erau instalate vreo 20 de cuptoare pentru gătit și cu ajutorul cărora zilnic se produceau peste 10.000 de porții de mâncare pentru soldați.
Apoi, în 1935, un polițist al Capitoliului a venit, la rândul său, cu versiunea unei pisici negre de mărimi impresionante pe care a împușcat-o. Era pisica demonică de care vorbea toată lumea, ale cărei urme de lăbuțe au fost mai apoi găsite imprimate pe podeaua din ciment a uneia dintre încăperile Capitoliului.
Și, chiar dacă s-a spus că urmele nu au nimic de-a face cu prezența vreunei pisici supranaturale, ci sunt pur și simplu urme lăsate de pisicile obișnuite care cutreierau cândva clădirea, adepții mitului felinelor posedate au spus că amprentele au apărut după ce rotonda aproape că fusese distrusă în întregime în urma unei explozii care avusese loc în 1898 – o explozie ce fusese asociată cu pisica rău intenționată, asta în condițiile în care informațiile oficiale vorbeau despre o problemă cu gazele. Tot fanii legendelor horror au spus că inițialele D.C. imprimate pe podea ar fi însemnat Demon Cat nicidecum Districtul Columbia.
Deși nimeni nu ar mai fi semnalat prezența vreunei pisici în spațiul Capitoliului, poate că ar fi necesar ca pisica demon să revină în poveste, având în vedere faptul că de la începutul anului trecut au fost înregistrate peste 13.000 de reclamații în care era semnalată o invazie de rozătoare la un Centru de îngrijire a copiilor aflat în apropierea Camerei Reprezentanților.
Elizabeth Blackwell, prima femeie medic din SUA
NASA și Armata SUA, alarmate de progresul „uimitor” al Chinei. „Suntem într-o cursă spațială”
Cel mai mare proiect ingineresc al secolului XIX a schimbat pentru totdeauna SUA
Sfârșitul 3G e aici! Singurul operator din SUA care mai folosea tehnologia a renunțat