În interiorul roiurilor gigante de sute sau chiar mii de galaxii, nenumărate stele cutreieră spațiul ca niște suflete rătăcite, învăluite de o pâclă fantomatică de lumină. Aceste stele nu sunt legate gravitațional de nicio galaxie din roi.
Așadar, dilema pentru astronomi a fost „Cum au ajuns stelele atât de împrăștiate prin roi?”. Câteva teorii includ posibilitatea ca stelele să fi fost desprinse din galaxiile roiului, sau au fost aruncate în urma fuziunilor galaxiilor, ori au fost prezente în anii de formare ai roiului, în urmă cu miliarde de ani.
Un studiu recent efectuat de Telescopul Spațial Hubble al NASA, care a căutat această lumină a stelelor, a dezvăluit noi detalii. Noile observații ale lui Hubble sugerează că aceste stele au cutreierat prin spațiu timp de miliarde de ani, nefiind un produs al unei activități dinamice recente din interiorul unui roi galactic care le-ar fi desprins din galaxiile normale.
Studiul a inclus 10 roiuri galactice, aflate până la o distanță de aproape 10 miliarde de ani-lumină. Aceste măsurători pot fi făcute doar din spațiu pentru că lumina din roiuri este de 10.000 de ori mai slabă decât cerul nopții atunci când este observat de la sol.
Studiul a arătat că o fracțiune din lumina din roi a rămas constantă, ajungând până la miliarde de ani în trecut. „Asta înseamnă că aceste stele erau deja abandonate în etapele timpurii ale formării roiului”, a spus James Jee de la Universitatea Yonsei din Seul, Coreea de Sud. Rezultatele au fost publicate în ediția din 5 ianuarie 2023 a revistei Nature.
Stelele pot fi împrăștiate în afara locului galactic natal atunci când o galaxie trece prin materialul gazos în spațiul dintre galaxii, pe măsură ce orbitează centrul roiului.
„Nu știm cu certitudine cum au ajuns să fie abandonate. Teoriile actuale nu pot explica rezultatele noastre, însă cumva au fost produse în cantități vaste în Universul timpuriu. În anii lor de formare, galaxiile ar fi fost destul de mici și ar fi sângerat stele destul de ușor din cauza unei forțe gravitaționale mai slabe”, a adăugat Jee.
Dacă stelele „umblătoare” au fost produse în urma unui eveniment relativ recent între galaxii, acestea nu ar fi avut suficient timp să se împrăștie prin tot câmpul gravitațional al roiului și nu ar fi urmărit distribuția materiei întunecate prin roi. Însă, dacă stelele au fost născute în anii timpurii ai roiului, acestea ar fi fost complet dispersate prin roi. Asta ar permite astronomilor să folosească stelele „aflate în derivă” pentru a cartografia distribuția materiei întunecate prin roi, potrivit NASA.
Această tehnică este nouă și complementară metodei tradiționale de cartografiere a materiei întunecate prin măsurarea modului în care roiului deformează lumina de la obiectele din fundal din cauza unui fenomen numit „lentile gravitaționale”.
Fritz Zwicky a fost cel care a descoperit această lumină, în roiul Coma, în 1951. La acea vreme, astronomul elvețian Zwicky a spus că una dintre cele mai interesante descoperiri ale sale a fost observarea materiei luminoase și intergalactice din roi. Având în vedere că roiul Coma, care conține cel puțin 1.000 de galaxii, este unul dintre cele mai apropiate roiuri de Pământ, aflat la 330 milioane de ani-lumină depărtare, Fritz Zwicky a reușit să detecteze lumina fantomatică cu un telescop modest.
Cum ne împiedică poluarea luminoasă să vedem stelele?
Ce ascunde activitatea magnetică a stelelor? Cel mai amplu studiu de până acum a aflat răspunsul
Stele nou-născute, neobservate până acum, au fost descoperite cu ajutorul Telescopului Webb
ESO a surprins „fantoma” unei stele gigantice în constelația Velele