Enceladus, unul dintre sateliții naturali ai lui Saturn, este unul dintre principalele locuri din Sistemul Solar în care viața ar putea prospera. Enceladus adăpostește un ocean global sărat pe care încălzirea internă îl menține, teoretic, la temperaturi care pot găzdui un ecosistem marin.
Totuși, detectarea acestei forme de viață nu este tocmai o chestiune ușoară. Enceladus este înconjurat de un înveliș de gheață despre care se estimează că are o grosime de cinci kilometri în punctul cel mai subțire, iar oceanul de sub satelit are o adâncime de zece kilometri, conform Science Alert.
Dar, până la urmă, s-ar putea să nu mai fie nevoie să facem tot efortul de a fora prin învelișul lui Enceladus. Un nou studiu arată că ar trebui să putem detecta viața pe luna înghețată în coloanele de apă sărată care erup de la suprafața sa, chiar dacă nu există prea multă viață acolo. Cercetarea a fost publicată în The Planetary Science Journal.
„În mod clar, să trimitem un robot care să mișune prin gheața crăpată și să se scufunde la mare adâncime până pe fundul mării nu ar fi ușor. Simulând datele pe care o navă spațială orbitală mai pregătită și mai avansată le-ar colecta doar din emisia de gaze, echipa noastră a demonstrat acum că această abordare ar fi suficientă pentru a determina cu certitudine dacă există sau nu viață în oceanul lui Enceladus, fără a fi nevoie de sondarea lunii. Aceasta este o perspectivă palpitantă”, spune biologul evolutiv Regis Ferrière de la Universitatea din Arizona, SUA.
Enceladus este foarte diferit de Pământ. În adâncul oceanelor Pământului, departe de lumina dătătoare de viață a Soarelui, a apărut un alt tip de ecosistem. Grupată în jurul unor guri de aerisire din fundul oceanului care varsă căldură și substanțe chimice, viața nu se bazează pe fotosinteză, ci pe valorificarea energiei reacțiilor chimice.
Ceea ce știm despre Enceladus sugerează că ecosisteme similare s-ar putea ascunde pe fundul său marin. Enceladus completează o orbită în jurul lui Saturn la fiecare 32,9 ore, urmând o traiectorie eliptică care flexează interiorul satelitului, generând suficientă căldură pentru a menține lichidă apa cea mai apropiată de nucleu.
Aceasta nu este doar o teorie. La polul sud, acolo unde stratul de gheață este cel mai subțire, au fost observați stropi uriași de apă de sute de kilometri înălțime care erup de sub gheață, eliminând apă despre care oamenii de știință cred că ajută la formarea gheții din inelele lui Saturn.
„Pe planeta noastră, izvoarele hidrotermale abundă de viață, mare și mică, în ciuda întunericului și a presiunii nebănuite. Cele mai simple creaturi de acolo sunt microbii numiți metanogeni care se alimentează singuri chiar și în absența luminii solare”, a declarat Ferrière.
Aceste cifre, spun cercetătorii, ar putea ajuta la proiectarea viitoarelor misiuni în anii următori.
Instrumentul pentru detectarea vieții al NASA, gata să zboare spre Enceladus sau Europa
Europa, satelitul planetei Jupiter, ”aruncă” vapori de apă în spaţiu