Patru gene feroce, vinovate de comportamentul suicidar la oameni

În SUA, o persoană se sinucide la fiecare 55 de minute. La nivel global, la fiecare 40 de secunde un om își curmă viața. Noi cercetări arată că comportamentul suicidar este influențat și de genetică.

Peste 800.000 de oameni se sinucid în fiecare an. Sunt mai mulți oameni decât populația combinată din țări precum Maldive și Saint Lucia. O persoană se sinucide nu din cauza unuia, ci a mai multor factori și pare să nu existe nicio modalitate de a afla dacă o persoană își va lua viața.

• Neutrinii ar putea fi cheia pentru studierea nucleului Soarelui
• Oamenii de știință au găsit 128 de sateliți noi în jurul lui Saturn

Acest lucru este cauzat și de faptul că atunci când vorbim despre comportamentul suicidar sau de auto-vătămare, luăm în considerare doar factorii externi și rareori discutăm despre genetică. Un nou studiu dezvăluie că tendința de sinucidere la oameni nu este legată doar de factori sociali, psihologici, financiari și personali, ci este legată și de gene.

Genele care influențează comportamentul suicidar

O echipă de cercetători de la Centrul Medical al Universității Duke, din SUA, a identificat patru gene care pot crește riscul de gânduri și acțiuni suicidare la un individ.

„În timp ce genele reprezintă o cantitate mică de risc în raport cu alți factori, trebuie să înțelegem mai bine căile biologice care stau la baza riscului unei persoane de a se angaja într-un comportament suicidar. Sinuciderea este a patra cauză de deces în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani. Cu cât știm mai multe, cu atât putem preveni mai bine aceste morți tragice”, a spus Nathan Kimbrel, profesor de psihiatrie la Duke și unul dintre autorii principali ai studiului, în timp ce a explicat semnificația acestor gene în evaluarea riscului de sinucidere.

Kimbrel și echipa sa nu au descoperit imediat genele care cresc tendința de suicid la oameni. Ei au efectuat o analiză a genomului la scară largă. Ei au colectat înregistrări genetice și medicale de la 633.778 de foști militari americani. După examinarea datelor, ei au găsit 121.211 de persoane care au demonstrat comportament sinucigaș în trecut.

Restul de 512.567 de subiecți care nu aveau înregistrări ale acțiunilor de auto-vătămare au fost denumiți controale. Cercetătorii au efectuat apoi o analiză genomică a probelor de sânge ale membrilor primului grup și au dat peste diverși factori genetici care au fost potențial legați de comportamentul de auto-vătămare.

Cum funcționează aceste gene?

Printre toți astfel de factori, ei au identificat patru gene care s-au dovedit a fi strâns legate de comportamentul de suicid la veterani. Cele patru gene sunt ESR1 (receptor de estrogen 1), DRD2 (receptor de dopamină D2), DCC (receptor de netrină 1) și TRAF3 (factor asociat receptorului TNF 3), notează Interesting Engineering.

DRD2 este asociat cu schimbări de dispoziție, abuz de alcool, ADHD și diverse alte comportamente riscante care cresc tendințele suicidare la un individ. Receptorul de estrogen pe de altă parte este legat de factori precum depresia și tulburarea de stres post-traumatic. Gena DCC la oameni este legată de probleme psihologice, abuzul de substanțe și dezvoltare intelectuală afectată.

Unul dintre cele mai frecvente comportamente suicidare este izolarea. Cercetătorii au descoperit că gena TRAF3 este responsabilă pentru comportamentul antisocial la subiecți. Aceasta provoacă probleme mintale cum ar fi tulburarea bipolară și ADHD.

Genele nu sunt în totalitate vinovate pentru tendințele de suicid

Este important de menționat că, deși aceste gene modelează comportamentele legate de sinucidere la oameni, ele nu sunt în întregime responsabile pentru sinuciderea unei persoane. Ele doar contribuie la factorii personali, sociali și externi care afectează viața unui individ.

„Este important de reținut că aceste gene nu îi fac pe oameni ‘predestinați’ la astfel de probleme, dar este important să înțelegem că ar putea exista riscuri sporite, în special atunci când sunt combinate cu evenimentele din viață”, a spus profesorul Kimbrel.

Aceasta nu este prima cercetare care evidențiază genetica din spatele sinuciderii. Multe studii anterioare indică faptul că persoanele care au un istoric de comportament suicidar în familiile lor sunt mai predispuse să se sinucidă. Copiii ai căror părinți se sinucid sunt, de asemenea, expuși unui risc mai mare de a se implica în comportamente de auto-vătămare.

Unii cercetători susțin chiar că factorii genetici reprezintă 50% din comportamentul suicidar la oameni. Cu toate acestea, nu există o formulă care să măsoare în mod clar măsura în care genele afectează tendințele suicidare la oameni.

În comportamentul suicidar sunt implicați mai mulți factori

În plus, în afară de cele patru gene discutate, ar putea exista numeroși alți factori genetici responsabili pentru creșterea riscului de sinucidere la om. De exemplu, în 2018, o echipă de cercetători de la Școala de Medicină a Universității din Utah a identificat 207 gene care s-au dovedit a fi asociate cu comportamentul de auto-vătămare la oameni.

Nu putem controla factorii externi și situațiile din viața unei persoane, dar cunoașterea genelor legate de sinucidere ne-ar putea ajuta să anticipăm modul în care o persoană s-ar putea auto-vătăma în viitor. Cu cât știm mai multe despre aceste gene, cu atât suntem mai în măsură să înțelegem cauza principală a comportamentului de auto-vătămare.

Poate că în viitor, cu inginerie genetică avansată, am putea preveni transferul factorilor genetici suicidari de la părinți la copii, dar pentru a face acest lucru, trebuie mai întâi să identificăm și să înțelegem acești factori.

Studiul este publicat în revista JAMA Psychiatry.

Vă recomandăm să citiți și:

Cercetătorii au dezvoltat o nouă metodă contraceptivă pentru bărbați

Cum luptă sistemul nostru imunitar cu expunerea la virusuri?

Cum ne ajută ceaiul negru să fim mai sănătoși?

Electronicele asemănătoare pielii ar putea ajuta la monitorizarea continuă a sănătății