În Evul Mediu, o mișcare condusă de exploratori, comercianți și războinici din Scandinavia (Danemarca, Norvegia și Suedia de astăzi) a dus la explorarea unor ținuturi îndepărtate, în căutare de bogăție și colonizare. Acești exploratori, numiți vikingi, au străbătut coastele Europei, s-au stabilit în Insulele Britanice, Islanda, Groenlanda și până la Vinland, Canada, în vestul Americii.
Au traversat Ucraina și Rusia, acolo unde au fondat regatul Rusia Kieveană. S-au aventurat spre sud, înspre Marea Caspică și Marea Neagră și chiar au ajuns până la zidurile Constantinopolului, capitala Imperiului Bizantin.
O zonă a expansiunii vikingilor, adesea trecută cu vederea, este interacțiunea pe care au avut-o cu Coasta Africii, conform Heritage Daily.
Cartea Book of Roads and Kingdoms, un text geografic din secolul al XI-lea, scris de Abu Abdullah al-Bakri, descrie vikingii drept „Majus”, un termen pentru păgâni și pentru cei ce se închinau la foc.
Textele istorice sunt fragmentate și interpretabile, însă, potrivit unor surse, în anul 859 d.Hr., o vastă flotă vikingă a început să atace regate din Peninsula Iberică și din întreaga Mediterană. Exploratorii vikingi au atacat regatul Asturia, Emiratele Cordobei și califatul Umayyad la Orihuela, în Insulele Baleare și în Roussillon.
Flota, condusă de Hastein, un căpitan viking notabil de la sfârșitul secolului al IX-lea și de protejatul său, Björn Ironside, fiul regelui viking Ragnar Lodbrock, și-au îndreptat apoi atenția spre sud, către emiratul Nekor, de pe coasta africană.
Aceștia au debarcat în Mauretania, actualul Maroc, și au trecut la orașul Nekor, acum parțial scufundat de rezervorul barajului Abdelkrim Khattabi. La acel moment, Nekorul era descris drept unul dintre cele mai centre ale culturii arabe, în regiunea Rif.
Orașul a fost apărat de Sa’id II ibn Salih, dar a ajuns în mâinile vikingilor și a fost jefuit în decurs de opt zile. Potrivit unor texte, mulți dintre locuitorii orașului erau luați ca sclavi, în timp ce alte relatări susțin că Hasein ar fi cumpărat „blámenn” – oameni albaștri, posibil din grupul etnic Soussiani sau Tuareg, pentru a-i vinde pe piețele irlandeze de sclavi.
Incursiunea de la Nekor este menționată de Abbdulah al-Bakri (pe baza unui text anterior), în care acesta descrie: „Majus – Dumnezeu să-i blesteme – au debarcat la Nakūr în anul 244 (858-859). Au cucerit orașul, l-au jefuit și i-au făcut pe locuitorii săi sclavi, cu excepția celor care s-au salvat prin fugă. Printre prizonierii lor s-au numărat Ama al-Raḥmān și Khanūla, fiicele lui Wakif ibn-Mu’tasim ibn-Ṣāliḥ. Muḥammed le-a răscumpărat. Majus au stat opt zile în Nakūr.”
Arheologii nu au găsit încă nicio dovadă fizică care să susțină incursiunea vikingilor asupra Nekorului, însă, rămășițele scheletice ale unor șoareci din Madeira sugerează că șoarecii ar fi putut fi transportați pe un vas al vikingilor și ar fi colonizat insula între anii 903 ș 1036 d.Hr.
Secole mai târziu, între anii 1146-1148 d.Hr., normanzii, un popor apărut în ducatul medieval al Normandiei din amestecul dintre coloniștii vikingi nordici, francii de vest și galo-romanii indigeni, a întemeiat regatul Africii.
Regatul a fost o extensie a zonei de frontieră a statului siculo-normand, care acoperea Tunisia și părți din Algeria și Liban. Aristocrația locală a fost lăsată, în mare parte, pe loc, iar prinții musulmani au controlat guvernul civil sub supraveghere siciliană. Cu toate acestea, dominația normandă a fost efemeră, întrucât în timpul domniei regelui Wiliam I, regatul Africii a căzut în mâinile califatului Almohad, între 1158-1160.
Cel mai înalt munte din Africa, „dotat” cu internet de mare viteză
Un crater din Africa de Vest sugerează că dinozaurii s-au confruntat cu mai mulți asteroizi uriași