Rosa Parks și gestul care a schimbat lumea. „Mă arestați pentru că stau într-un autobuz?”

Rosa Parks (1913 – 2005) a fost o activistă de culoare cunoscută pentru rolul pe care l-a avut în ceea ce s-a numit boicotul autobuzului Montgomery.

A luat atitudine în numele drepturilor civile, devenind un simbol și un model de curaj în lupta cu injustețea rasială. A vorbit, a acționat și a fost pedepsită pentru faptul că a refuzat să cedeze într-un autobuz locul unei călător alb, fiind gata să sacrifice orice pentru a obține ceea ce era corect și normal în concepția ei.

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

Mii de oameni au protestat în ziua în care s-a dat verdictul vinovăției Rosei, boicotând transportul în comun și deplasându-se fie pe jos, fie pe bicicletă sau cu taxiul. Boicotul a durat 381 de zile, având susținerea lui Martin Luther King Jr., pe atunci în vârstă de 28 de ani.

Albii stăteau în față, negrii în spate

În după amiaza zilei de 1 Decembrie 1955, americanca de culoare Rosa Parks (la acea vreme, 42 de ani) se afla într-un autobuz, mergând de la lucru spre casă, în Montgomery, Alabama. Rosei, împreună cu alți trei călători de culoare, li s-a cerut să cedeze locurile unui alb, cerință pe care Parks a refuzat-o, motiv pentru care a fost arestată. Pe 5 Decembrie, în același an, a fost găsită vinovată de încălcarea unei ordonanțe locale și amendată cu 14 dolari.

În codul orașului Montgomery era impus ca toate mijloacele de transport în comun să fie segregate, în timp ce șoferii erau delegați să aibă competențele unui ofițer de poliție, în timpul serviciului.  În autobuze, existau locuri atât pentru persoanele albe, cât și pentru cele de culoare, însă acestea erau poziționate separat, astfel încât pasagerii albi stăteau în fața autobuzului, iar cei afro-americani, în spate. Călătorii de culoare aveau obligativitatea de a urca prin fața autobuzului, pentru a-și plăti biletul, după care coborau și reurcau în același autobuz pe la ușa din spate.

Povestea care a dus la arestarea lui Parks

Ziua în care am decis să iau atitudine nu a fost prima în care avusesem probleme cu șoferul acelui autobuz. Înainte, mă dăduse afară din mijlocul de transport deoarece, odată urcată în autobuz, nu m-am deplasat să stau la ușa din spate. În după amiaza în care am luat autobuzul și am văzut că este același șofer, am decis totuși să urc, dar nu am stat chiar în față. Mi-am găsit un loc și m-am așezat lângă un bărbat care se așezase pe un scaun de la fereastră, în secțiunea disponibilă oamenilor de culoare. Nu au existat probleme, până la cea de-a treia oprire a autobuzului, din acea stație urcând câțiva bărbați albi, unul dintre ei rămânând în picioare. În momentul în care l-a observat șoferul, ne-a cerut mie și altor trei persoane de culoare (un bărbat și două femei) să ne ridicăm și să-i oferim locul. Toți ceilalți trei s-au ridicat, mai puțin eu, iar când șoferul m-a văzut tot pe scaun, mi-a cerut din nou să mă ridic, eu răspunzându-i că nu o voi face, după care m-a amenințat că mă va aresta, iar eu, la rândul meu, spunându-i că poate face asta, dacă vrea. Atunci a oprit autobuzul și mai multe persoane de culoare au coborât. La scurt timp, și-au făcut apariția doi polițiști cărora șoferul le-a spus ce s-a întâmplat, și anume că nu m-am ridicat de pe scaun atunci când el mi-a cerut lucrul acesta. Întrebată fiind de unul dintre oamenii de ordine de ce am refuzat să cedez locul, i-am răspuns că nu am considerat de cuviință că trebuie să mă ridic în picioare. Iar când l-am întrebat de ce ne tot dau la o parte, mi-a răspuns, nu știu, dar legea este lege, iar pe tine trebuie să te arestez. În acel moment, m-am ridicat și am părăsit toți trei autobuzul, unul dintre polițiști mi-a luat geanta, iar celălalt punga în care aveam cumpărăturile, după care am urcat în mașina de poliție.

Rosa Parks se afla într-o situație care știa că va escalada, dar nu era sigură de reacțiile pe care acest incident le va produce în rândul comunității. Dar, curând după ce a fost arestată, avea să afle că mii de oameni, revoltați din cauza a ceea ce se întâmplase, au luat atitudine și chiar în ziua procesului ei au declanșat un mare boicot.

Segregarea pe sistemele de tranzit public, neconstituțională

Unii dintre ei au fost încurajați să nu mai meargă la serviciu în ziua respectivă, alții să ia un taxi ori să meargă la lucru pe jos. Boicotul „autobuzul Montgomery”, așa cum a fost numit, a durat 381 de zile, a avut succes și a o finalitate pozitivă. Curtea Supremă a luat o hotărâre prin care declara neconstituțională segregarea pe sistemele de tranzit public.

Rosa Parks (cu numele dinaintea căsătoriei, Rosa Louise McCauley) s-a născut pe 4 februarie 1913 în Tuskegee, Alabama. Tatăl, James McCauley, era un priceput dulgher, iar Leona Edwards McCauley, profesoară în Tuskegee. O mare parte din anii copilăriei, Rosa a fost educată acasă chiar de mama ei, în restul timpului, atunci când nu studia ori se juca, ajuta la treburile gospodăriei.

Copilăria Rosei Parks

Dar viața la fermă era de departe una idilică, așa cum poate și-o imaginează unii. Familia McCauley trăia într-o constantă teroare din cauza abuzurilor și atacurilor venite din partea membrilor clanului Ku Klux Klan. Ardeau bisericile, școlile în care învățau copiii de culoare, biciuiau și ucideau familiile de culoare. Pe timpul nopții, bunicul Rosei obișnuia să stea de veghe cu pușca în mână, iar ferestrele și ușile casei erau blocate cu scânduri. În nopțile considerate a fi deosebit de periculoase, copiii trebuiau să doarmă îmbrăcați, astfel încât să fie pregătiți dacă familia ar fi trebuit să evacueze în grabă casa. Asta i-a fost copilăria Rosei.

Atunci când a început să meargă la școala din Pine Level, aceasta era o unitate segregată unde un singur profesor era responsabil pentru aproximativ 50 sau 60 de elevi. Copiii albi erau transportați la școala cu autobuzul, iar cei de culoare se deplasau pe jos.

Un simbol al luptei pentru drepturile omului

Mai târziu, Rosa Parks a urmat cursurile unui liceu de fete, de culoare, însă nu a reușit să-l termine, din cauza unor probleme de familie ivite acasă. În 1932, la vârsta de 19 ani, Rosa s-a căsătorit cu Raymond Parks, frizer și activist pentru drepturile civile. Acesta a încurajat-o pe Rosa să revină la liceu și să-l termine pentru a obține o diplomă. Mai târziu, a lucrat ca și croitoreasă, secretară și asistentă medicală.

Devenită un simbol al luptei pentru drepturile omului, Rosa Parks a fost decorată de către Bill Clinton cu Medalia Prezidenţială a Libertăţii în 1996, iar trei ani mai târziu a primit distincţia Congressional Gold Medal.

În 2005, an în care a murit Rosa Parks (la vârsta de 92 de ani), i-a fost ridicată o statuie, la ceremonia dezvelirii statuii participând și fostul președinte Barak Obama care a spus că fără Rosa Parks nici el nu s-ar afla unde se afla atunci.

Surse:

http://teacher.scholastic.com/rosa/interview.htm

https://www.britannica.com/biography/Rosa-Parks

Vă mai recomandăm să citiți și:

Martin Luther King Jr.: „În cele din urmă nu ne vom aminti de cuvintele dușmanilor noștri, ci de tăcerea prietenilor noștri”

Greta Thunberg, probabil cea mai populară activistă de mediu

Simone de Beauvoir, o femeie cu un curaj și o integritate excepțională

Muzicianul, trompetistul, compozitorul, cântărețul de jazz. Louis Armstrong a fost mai mult decât un zâmbet celebru