Fizicienii susțin că omenirea ar fi detectat deja „găuri de vierme”

Aceste așa-zise „găuri de vierme”, punți ipotetice între regiuni din spațiul cosmic îndepărtate ca timp și spațiu, ar putea fi doar tipuri diferite de găuri negre, ceea ce ar însemna că unele au fost deja observate până acum.

Iar dacă un nou model propus de o echipă mică de fizicieni de la Universitatea din Sofia, Bulgaria, este corect, ar putea exista o modalitate de a le deosebi.

• O gaură neagră masivă din Universul timpuriu, surprinsă în timp ce trage „un pui de somn”
• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte

Dacă te joci cu teoria generală a relativității a lui Einstein suficient de mult, este posibil să arăți cum fundalul spațiu-timp al Universului poate forma nu numai gropi gravitaționale adânci de unde nu scapă nimic, ci poate forma și vârfuri muntoase imposibile, care nu pot fi escaladate.

Spre deosebire de verii lor întunecați, aceste dealuri strălucitoare ar respinge orice se apropie, potențial aruncând fluxuri de particule și radiații care să nu se mai întoarcă niciodată.

Lăsând deoparte posibilitatea distinctă ca Big Bang să arate exact ca una dintre aceste „găuri albe”, nimic de acest fel nu a fost observat vreodată. Cu toate acestea, găurile albe rămân un concept interesant pentru explorarea marginilor uneia dintre cele mai mari teorii din fizică, scrie Science Alert.

Cine a vorbit prima dată despre găuri de vierme?

În anii 1930, un coleg al lui Albert Einstein, Nathan Rosen, a arătat că nimic nu ar împiedica spațiu-timpul adânc curbat al unei găuri negre să se poată conecta la vârfurile abrupte ale unei găuri albe pentru a forma un fel de punte.

În acest colț al fizicii, așteptările noastre zilnice cu privire la distanță și timp își pierd orice sens, ceea ce înseamnă că o astfel de legătură teoretică ar putea traversa întinderi vaste ale cosmosului.

În circumstanțele potrivite, ar putea fi posibil ca materia să călătorească prin acest tub cosmic și să iasă la celălalt capăt cu informațiile mai mult sau mai puțin intacte.

Așadar, pentru a determina cum ar putea arăta această gaură neagră cu evacuare pentru observatoare precum Telescopul Event Horizon, echipa Universității din Sofia a dezvoltat un model simplificat al „gâtului” unei găuri de vierme ca un inel magnetizat de fluid și a făcut diverse presupuneri cu privire la modul în care materia s-ar roti înainte de a fi înghițită.

Unele dintre găurile negre observate până acum ar putea să nu fie găuri negre

Particulele prinse în această vâltoare furioasă ar produce câmpuri electromagnetice puternice care s-ar rostogoli și s-ar rupe în modele previzibile, polarizând orice lumină emisă de materialul încălzit cu o semnătură clară. Urmărirea undelor radio polarizate a fost cea care ne-a oferit primele imagini uimitoare cu M87* în 2019 și cu Săgetător A* la începutul acestui an.

Gura unei găuri de vierme tipice ar fi greu de distins de lumina polarizată emisă de discul învolburat de haos care înconjoară o gaură neagră.

Folosind această logică, M87* ar putea fi foarte bine o gaură de vierme. De fapt, găurile de vierme ar putea fi ascunse la capătul găurilor negre peste tot și noi nu am putea afla cu ușurință.

Cum am putea afla care sunt găuri de vierme și care sunt găuri negre?

Dar asta nu înseamnă că nu există nicio modalitate de a afla.

Dacă am observa o imagine a unei găuri de vierme candidate, așa cum este văzută indirect printr-o lentilă gravitațională decentă, proprietățile subtile care disting găurile de vierme de găurile negre ar putea deveni evidente.

Acest lucru ar necesita o masă plasată convenabil între noi și gaura de vierme pentru a-i distorsiona lumina suficient de mult cât să mărească micile diferențe, dar cel puțin ne-ar oferi un mijloc de a descoperi cu încredere care pete întunecate de gol au și o ieșire.

Mai există și un alt mijloc, unul care necesită și o bună doză de noroc. Dacă am observa o gaură de vierme în unghiul perfect, lumina care călătorește prin intrarea deschisă spre noi ar avea semnătura îmbunătățită și mai mult, oferindu-ne o indicație mai clară a unei porți printre stele.

Importanța acestui studiu

Modelarea ulterioară ar putea dezvălui alte caracteristici ale undelor luminoase care ajută la depistarea găurilor de vierme din cerul nopții fără a fi nevoie de lentile sau unghiuri perfecte, o posibilitate către care cercetătorii își îndreaptă acum atenția.

Adăugarea de constrângeri suplimentare asupra fizicii găurilor de vierme ar putea dezvălui noi căi pentru a explora nu doar relativitatea generală, ci și fizica care descrie comportamentul undelor și particulelor.

Dincolo de asta, lecțiile învățate din predicții ca acestea ar putea dezvălui unde se defectează relativitatea generală, deschizând câteva goluri pentru a face noi descoperiri îndrăznețe care ne-ar putea oferi un mod cu totul nou de a vedea cosmosul.

Această cercetare a fost publicată în Physical Review D.

Vă recomandăm să citiți și:

Marte, o planetă surprinzător de dinamică. NASA a înregistrat peste 1.000 de cutremure pe Planeta Roșie

Unul dintre cele mai puternice și mai avansate radiotelescoape din lume, atacat de hackeri

Resturile unei rachete chinezești Long March 5B au căzut în Oceanul Pacific

Impacturile de meteoriți de pe suprafața lui Marte dezvăluie noi indicii despre Planeta Roșie