Un studiu fără precedent demonstrează cum, în cazul îndepărtării chirurgicale a uneia dintre emisfere, creierul uman poate, în continuare, să recunoască corect diferențele dintre perechile de cuvinte sau fețe în peste 80% din cazuri. În mod uimitor, cercetătorii au descoperit că singura emisferă rămasă a susținut ambele funcții.
În cazul intervențiilor chirurgicale, volumul de țesut cerebral îndepărtat a evidențiat capacitatea creierului – și limitele sale – de a se reconfigura și de a se adapta la intervenții chirurgicale dramatice sau la leziuni traumatice.
Descoperirile, publicate recent de cercetătorii de la Universitatea din Pittsburgh, SUA în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), reprezintă prima încercare de a caracteriza neuroplasticitatea la om și de a înțelege dacă o singură emisferă cerebrală poate îndeplini funcții împărțite de obicei între cele două părți ale creierului.
Neuroplasticitatea este un proces care permite creierului să își schimbe activitatea și să se reconecteze, fie structural, fie funcțional, ca răspuns la schimbările din mediul înconjurător. Și chiar dacă plasticitatea cerebrală atinge vârful la începutul dezvoltării, creierul nostru continuă să se schimbe până la vârsta adultă.
Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, cele două jumătăți ale creierului nostru, numite emisfere, devin din tot mai specializate. Chiar dacă această diviziune a muncii nu este absolută, cele două emisfere adoptă responsabilități principale distincte: Emisfera stângă se maturizează în locul principal pentru citirea cuvintelor tipărite, iar emisfera dreaptă se maturizează în locul principal pentru recunoașterea fețelor.
Dar neuroplasticitatea are limite, iar această preferință emisferică devine mai rigidă în timp. În unele cazuri, adulții care dezvoltă o leziune cerebrală din cauza unui accident vascular cerebral sau a unei tumori ar putea avea o deficiență de citire sau ar putea deveni orbi, în funcție de emisfera afectată a creierului, conform Science Daily.
Dar ce se întâmplă atunci când creierul este forțat să se schimbe și să se adapteze, în urma unor schimbări? Pentru a răspunde la această întrebare, cercetătorii au analizat un grup special de pacienți care au suferit o hemisferectomie completă – adică o îndepărtare chirurgicală a unei emisfere pentru a controla crizele de epilepsie – în timpul copilăriei.
Un număr de 40 de pacienți cu hemisferectomie a fost evaluat de către cercetătorii de la Universitatea din Pittsburgh. Rezultatele au arătat, în urma testării, că pierderea a jumătate din creier nu echivalează cu pierderea a jumătate din funcționalitatea acestuia.
În mod uimitor, singura emisferă rămasă a susținut ambele funcții. Capacitatea de recunoaștere a cuvintelor și a fețelor între subiecții de control și persoanele cu hemisferectomie a fost diferită, dar diferențele au fost mai mici de 10%, iar acuratețea medie a depășit 80%.
„Deși nu putem prezice în mod definitiv modul în care un anumit copil ar putea fi afectat de o hemisferectomie, performanța pe care o observăm la acești pacienți este încurajatoare. Cu cât înțelegem mai bine plasticitatea după operație, cu atât mai multe informații putem oferi părinților care iau decizii dificile cu privire la planul de tratament al copilului lor”, a declarat Michael Granovetter, doctor în științe medicale, student în cadrul Programului de formare a cercetătorilor medicali de la Școala de Medicină din Pittsburgh, SUA.
O nouă descoperire ciudată dezvăluie structurile creierului implicate în procesul de citire
Cum este afectat creierul de lumina zilei? Un nou studiu dezvăluie o legătură moleculară
Tu știi care e vârsta reală a creierului tău? Iată cum poți afla!
Tratamentul pentru depresie modifică structura creierului, arată un studiu