Nicolae al II-lea sau Nikolay Aleksandrovici Romanov s-a născut la 18 mai 1868, Tsarskoye Selo, lângă Sankt Petersburg, Rusia și a decedat la 16/17 iulie 1918, Ekaterinburg. El a fost ultimul țar al Rusiei, între 1894-1917.
Fiu al lui Alexandru al III-lea, a primit o educație militară și i-a succedat tatălui său în funcția de țar în 1894. A fost un conducător autocrat, dar indecis și a fost devotat soției sale, Alexandra, care i-a influențat puternic guvernarea.
Interesul său pentru Asia a dus la construirea căii ferate transsiberiene și a contribuit, de asemenea, la provocarea dezastruosului Război ruso-japonez (1904-05).
După Revoluția rusă din 1905, a acceptat cu reticență o Dumă reprezentativă, dar i-a restrâns puterile și a făcut doar eforturi simbolice pentru a pune în aplicare măsurile acesteia.
Primul său ministru, Piotr Stolypin, a încercat să facă reforme, dar Nicolae, din ce în ce mai influențat de soția sa Alexandra și Grigori Rasputin, i s-a opus, scrie Britannica.
După ce Rusia a suferit eșecuri în Primul Război Mondial, Nicolae l-a înlăturat pe popularul mare duce din funcția de comandant-șef al forțelor rusești și a preluat el însuși comanda, la ordinele Alexandrei și ale lui Rasputin.
Absența sa de la Moscova și proasta gestionare a guvernului de către Alexandra au provocat tot mai multe neliniști și au culminat cu Revoluția rusă din 1917.
Nicolae a abdicat în martie 1917 și a fost reținut împreună cu familia sa de către guvernul provizoriu al lui Gheorghe I. Lvov.
Planurile ca familia regală să fie trimisă în Anglia au fost anulate de bolșevicii locali. În schimb, familia a fost trimisă în orașul Ekaterinburg, unde a fost executată în iulie 1918.
Secretul ținut asupra execuției și asupra îngropării trupurilor a dus la zvonuri conform cărora împăratul sau membri ai familiei lui ar fi fost încă în viață.
Mai mulți oameni au pretins că l-au întâlnit pe împărat în lagăre de muncă din Siberia prin deceniul al patrulea al secolului trecut.
Aceste afirmații nu au fost luate niciodată în serios, dar până prin 1940, un număr de oameni au pretins în mod mai credibil că ar fi fost copiii țarului.
Cel mai cunoscut caz a fost cel al lui Anna Anderson, care a afirmat că ar fi fost Marea Ducesă Anastasia și chiar a reușit să convingă de acest fapt pe mai mulți membri ai familiei Romanov aflați în exil.
Este foarte posibil ca până și ea să fi crezut că este Anastasia, dar testele ADN făcute post-mortem au arătat că acest lucru nu e adevărat.
De ce a amendat Rusia proprietarul Wikipedia?
Rusia a lansat un satelit militar cu misiune necunoscută
Rusia a avertizat Marea Britanie că riscă să atragă „consecințe periculoase”