Într-un nou studiu, cercetătorii au descoperit niveluri ridicate de contaminare cu mercur în orașele mayașe, din cauza utilizării frecvente a mercurului și a produselor care conțin mercur, de către mayașii din perioada clasică, între anii 250 și 1100 d.Hr.
Arheologii au studiat solul și sedimentele de la Chunchumil în Mexicul de astăzi, Marco Gonzales, Chan b’I și Actuncan în Belize, La Corona, Tikal, Petén Itzá, Piedras Negras și Cancuén în Guatemala, Palmarejo în Honduras și Cerén în El Salvador.
Echipa a găsit concentrații care variază de la 0,016 ppm la Actuncan până la un nivel extraordinar de 17,16 ppm la Tikal. Pentru comparație, pragul de efect toxic pentru mercurul din sedimente este definit ca fiind de 1 ppm.
,,Descoperirea mercurului îngropat adânc în soluri și sedimente în vechile orașe mayașe este greu de explicat, până când începem să luăm în considerare arheologia regiunii, care ne spune că mayașii foloseau mercur de secole”, a explicat autorul principal al studiului, publicat în revista Frontiers in Environmental science, Dr. Duncan Cook, profesor asociat de geografie la Universitatea Catolică Australiană.
Autorii studiului, publicat în Frontiers in Environmental Science, subliniază faptul că vase sigilate umplute cu mercur ,,elementar” (adică lichid) au fost găsite în mai multe situri mayașe, de exemplu Quiriqua din Guatemala, El Paraíso din Honduras și în fostul mega-oraș Teotihucan din centrul Mexicului.
În alte locuri din regiunea mayașă, arheologii au găsit obiecte pictate cu vopsele care conțin mercur.
Autorii concluzionează că vechii mayași foloseau frecvent vopsele și pulberi care conțineau mercur pentru decorare. Acesta ar fi putut apoi să se scurgă de pe terase, podele, pereți și ceramică, iar ulterior să se răspândească în sol și în apă.
,,Pentru mayași, obiectele puteau conține ch’ulel, sau forța sufletului, care rezidă în sânge. Prin urmare, pigmentul roșu strălucitor era o substanță neprețuită și sacră, dar, fără ca ei să știe, era și mortală, iar moștenirea sa persistă în solurile și sedimentele din jurul siturilor mayașe antice”, a declarat co-autorul Dr. Nicholas Dunning, profesor la Universitatea din Cincinnati.
Deoarece mercurul este rar în calcarul care stă la baza unei mari părți din regiunea mayașă, ei speculează că mercurul găsit în siturile mayașe ar fi putut fi inițial extras din depozitele cunoscute de la limitele nordice și sudice ale lumii mayașe antice și importat în orașe de către comercianți.
Tot acest mercur ar fi reprezentat un pericol pentru sănătatea vechilor mayași. De exemplu, efectele otrăvirii cronice cu mercur includ afectarea sistemului nervos central, a rinichilor și a ficatului și provoacă tulburări de vedere și auz, paralizie și probleme de sănătate mintală, scrie HeritageDaily.
Poate că este semnificativ faptul că unul dintre ultimii conducători mayași din Tikal, Soarele Întunecat, care a domnit în jurul anului 810 d.Hr., este descris în fresce ca fiind patologic obez. Obezitatea este un efect cunoscut al sindromului metabolic, care poate fi cauzat de otrăvirea cronică cu mercur.
Sunt necesare mai multe cercetări pentru a determina dacă expunerea la mercur a jucat un rol în schimbările și tendințele socioculturale mai ample din lumea mayașă, cum ar fi cele de la sfârșitul perioadei clasice.
Drogurile, nelipsite din ritualurile mayașilor. Ce substanțe foloseau?
Palatul din Palenque a fost inițial vopsit în roșu. Ce simbolizau pigmenții pentru vechii mayași?
Balankanche, peștera sacră a mayașilor sau poarta către un tărâm al zeilor
Mayașii își împodobeau dinții cu nestemate, iar practica antică avea o semnificație aparte