Palatul Telefoanelor, simbolul modernismului interbelic (DOCUMENTAR)

Palatul Telefoanelor este o clădire aflată pe Calea Victoriei. Simbol al modernismului din perioada interbelică, acesta a reprezentat un punct de cotitură al arhitecturii bucureștene. Prin intermediul semnificațiilor sale istorice și arhitecturale, a devenit un reper al viziunii despre vechiul oraș.

Palatul Telefoanelor are o înălțime de peste 52 de metri și a fost construit între anii 1929-1933, într-un stil specific turnurilor zgârie-nori din America. Palatul are caracteristici reprezentative stilului Art Deco, pentru că telefonul era considerat un simbol al progresului și al încrederii în viitor.

• Un studiu arată că oamenii poate absorbi vitamine direct din aer
• Mulți oameni suferă fără să știe de „ura față de mișcare”

Pe locul unde s-a construit sediul societății s-a aflat inițial terasa Oteteleșteanu, una dintre cele mai căutate grădini din oraș, de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Aceasta era frecventată de nume importante ale culturii româneşti precum Ştefan Octavian Iosif, George Coşbuc sau Ion Minulescu. Terasa era cunoscută pentru mâncarea bună și multă, dar și spectacolele oferite de cele mai bune voci din țară de la acea vreme.

În anul 1931, terasa a fost cumpărată de Societatea Anonimă Română de Telefoane care urma să își ridice propriul sediu pe acest loc, pentru suma de 39,5 milioane de lei. Edificiul a fost al doilea zgârie-nori realizat de companie americană de telefonie în Europa. Proiectul a fost realizat de o echipă de arhitecți străini, printre care Edmond Van Saanen Algi, care a contribuit și la construirea clădirii Academiei de Studii Economice din București, dar și doi arhitecți americani, Louia Weeks și Walter Froy. Acestora li s-a cerut să proiecteze o clădire care să rivalizeze cu zgârie-norii idn New York.

Astfel, construcțiile Palatului au început pe o suprafață de peste 2.200 mp. Lucrările au durat cinci ani, astfel că această clădire a fost finalizată în anul 1934 și tot atunci a fost și inaugurată, în prezența regelui Carol al II-lea. Acesta a ținut un discurs și se arăta foarte sigur că această clădire va fi un avânt în viața economică a țării și asta pentru că toată lumea a putut constata că cel mai important factor de progres în viața modernă îl constituie comunicațiile.

Citește continuarea pe Gândul!