Să fii morocănos poate fi un lucru bun. Iată ce spun psihoterapeuții

Deoarece psihiatria (care folosește metode medicale și biologice pentru a trata tulburările mintale)  a depășit în mare măsură psihoterapia (care se bazează pe abordări non-biologice precum conversația și consilierea), psihoterapeuții au căutat provocări alternative.

O abordare comună este aceea de a se concentra pe creșterea fericirii persoanelor sănătoase din punct de vedere mintal, mai degrabă decât pe ameliorarea durerii mintale și a traumei celor care suferă.

• Cercetătorii chinezi au dezvoltat un cip inspirat de furnicile de deșert
• Unele cazuri de schizofrenie provin din malformații ale craniului, sugerează un studiu

Acest concept este cunoscut sub numele de „psihologie pozitivă” și s-a extins recent pentru a include nu numai psihologi, ci și asistenți sociali, antrenori de viață și terapeuți New Age. Dar, există dovezi care sugerează că abordarea are o latură negativă, indică Science Alert.

Poate cel mai frecvent sfat dat de psihologia pozitivă este faptul că ar trebui să profităm de fiecare zi în parte și să trăim momentul. Făcând acest lucru, putem fi mai pozitivi și putem evita trei dintre cele mai infame stări emoționale, care sunt cunoscute ca emoții RAW: regret, furie și îngrijorare.

Psihologia pozitivă, o sabie cu două tăișuri

În cele din urmă, psihologia pozitivă sugerează să evităm să ne concentrăm prea mult pe regret și furie cu privire la trecut sau griji cu privire la viitor. Pare destul de simplu. Dar psihologia umană este configurată din punct de vedere evolutiv pentru a trăi în trecut și viitor. Alte specii au instincte și reflexe pentru a le ajuta la supraviețuire, dar supraviețuirea umană se bazează foarte mult pe învățare și planificare. Nu poți învăța fără să trăiești în trecut și nu poți planifica fără să trăiești în viitor.

Regretul, de exemplu, care ne poate face să suferim reflectând asupra trecutului, este un mecanism mental indispensabil pentru a învăța din propriile greșeli pentru a evita repetarea lor.

Grijile legate de viitor sunt, de asemenea, esențiale pentru a ne motiva să facem ceva care este oarecum neplăcut astăzi, dar care ne poate crea un câștig sau ne poate scuti de o pierdere mai mare în viitor. Dacă nu ne-am îngrijora deloc cu privire la viitor, s-ar putea să nu ne obosim nici să dobândim o educație, să ne asumăm responsabilitatea pentru sănătatea noastră sau să păstrăm alimentele.

La fel ca regretul și grijile, furia este o emoție instrumentală, abordată în mai multe lucrări. Ne protejează împotriva abuzului de către alții și îi motivează pe cei din jurul nostru să ne respecte interesele. Cercetările au arătat chiar că un anumit grad de furie în negocieri poate fi de ajutor, ducând la rezultate mai bune.

În plus, cercetările au arătat că stările negative în general pot fi destul de utile – făcându-ne mai puțin creduli și mai sceptici. Studiile au estimat că 80% dintre oamenii din vest au de fapt o părtinire optimistă, ceea ce înseamnă că învățăm mai mult din experiențele pozitive decât din cele negative.

Interese capitaliste

Acest lucru poate duce la unele decizii prost gândite, cum ar fi să ne punem toate fondurile într-un proiect cu șanse mici de succes. Deci chiar trebuie să fim și mai optimiști?

De exemplu, părtinirea optimismului este legată de excesul de încredere – a crede că, în general, suntem mai buni decât alții în majoritatea lucrurilor, de la conducere la gramatică. Excesul de încredere poate deveni o problemă în relații, unde un pic de umilință poate salva situația. De asemenea, ne poate face să eșuăm să ne pregătim corespunzător pentru o sarcină dificilă – și să-i învinovățim pe alții atunci când eșuăm în cele din urmă.

Pesimismul defensiv, pe de altă parte, îi poate ajuta pe indivizii anxioși, în special, să se pregătească prin stabilirea unui ștachet destul de scăzut în loc să intre în panică, făcând mai ușor depășirea obstacolelor cu calm. În ciuda acestui fapt, psihologia pozitivă și-a lăsat amprenta în elaborarea politicilor la nivel național și internațional.

Măsurarea fericirii

Una dintre contribuțiile sale a fost declanșarea unei dezbateri între economiști cu privire la dacă prosperitatea unei țări ar trebui măsurată numai prin creștere și PIB, sau dacă ar trebui adoptată o abordare mai generală a bunăstării.

Acest lucru a condus la presupunerea înșelătoare că se poate măsura fericirea întrebându-i pe oameni dacă sunt sau nu fericiți. Așa este construit indicele de fericire al ONU – care oferă un clasament ridicol al țărilor după nivelul lor de fericire.

În timp ce chestionarele despre fericire măsoară ceva, aceasta nu este fericirea în sine, ci mai degrabă disponibilitatea oamenilor de a admite că viața este destul de des dificilă sau, alternativ, tendința lor de a se lăuda cu aroganță că se descurcă întotdeauna mai bine decât alții. Concentrarea excesivă a psihologiei pozitive asupra fericirii și afirmația că avem control deplin asupra acesteia este dăunătoare și în alte privințe.

Abordări noi în cercetarea minții

Într-o carte recentă numită „Happycracy”, autorul, Edgar Cabanas, susține că această afirmație este folosită în mod cinic de corporații și politicieni pentru a schimba responsabilitatea pentru orice, de la o nemulțumire ușoară față de viață la depresie clinică.

La urma urmei, dacă avem controlul deplin asupra fericirii noastre, spun psihoterapeuții, cum putem învinovăți șomajul, inegalitatea sau sărăcia pentru mizeria noastră? Dar adevărul este că nu avem control deplin asupra fericirii noastre, iar structurile societale pot crea adesea adversitate, sărăcie, stres și nedreptate – lucruri care modelează modul în care ne simțim.

A crede că te poți gândi mai bine concentrându-te pe emoțiile pozitive atunci când ești în pericol financiar sau ai trecut printr-o traumă majoră este cel puțin naiv. Deși nu trebuie neapărat crezut că psihologia pozitivă este o conspirație promovată de companiile capitaliste, nu există control deplin asupra fericirii noastre și că lupta pentru aceasta poate face oamenii destul de nefericiți decât fericiți.

Ce este de făcut?

A instrui o persoană să fie fericită nu este mult diferit de a-i cere să nu se gândească la un elefant roz – în ambele cazuri mintea ei poate merge cu ușurință în direcția opusă. În primul caz, a nu putea îndeplini scopul de a fi fericit adaugă frustrare substanțială și auto-învinovățire.

Și apoi vine întrebarea dacă fericirea este într-adevăr cea mai importantă valoare din viață. Este măcar ceva stabil care poate dura în timp?

Răspunsul la aceste întrebări a fost dat în urmă cu mai bine de o sută de ani de către filozoful american Ralph Waldo Emerson: „Scopul vieții nu este să fii fericit. Este să fii util, să fii onorabil, să fii plin de compasiune, să faci o oarecare diferență că ai trăit și ai trăit bine.”

Vă mai recomandăm și:

Inteligența artificială a identificat cea mai scurtă cale spre fericirea umană

De ce depinde fericirea românilor? Împlinirea profesională, pe primul loc

Un algoritm a fost antrenat să detecteze nefericirea de pe rețelele sociale

Un algoritm a fost antrenat să detecteze nefericirea de pe rețelele sociale