Oamenii pot învăța să folosească ecolocația în doar 10 săptămâni, arată un studiu

Cu destul de mult antrenament, majoritatea oamenilor pot învăța cum să folosească ecolocația, folosindu-se de limbă pentru a scoate sunete specifice și pentru a interpreta ecourile care apar, reflectate de mediul înconjurător. 

În doar 10 săptămâni, cercetătorii au reușit să-i învețe pe participanți cum să navigheze peste obstacole și să recunoască dimensiunea și orientarea obiectelor folosind sunetele propriilor zgomote produse.

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

Experimentul, ale cărui rezultate au fost publicate în 2021, a implicat 12 participanți care au fost diagnosticați ca orbi din punct de vedere medical, încă din  timpul copilăriei și 14 persoane care își puteau folsi văzul, indică Science Alert.

Ecolocața este o abilitate pe care o asociem de obicei cu animale precum liliecii și balenele, dar unii oameni orbi folosesc, de asemenea, ecourile propriilor sunete pentru a detecta obstacolele. Unii folosesc ciocănitul unui baston sau pocnitul degetelor pentru a scoate zgomotul necesar, în timp ce alții își folosesc gura pentru a scoate un zgomot.

Ecolocația la oameni

În ciuda a cât de utilă poate fi ecolocația, foarte puțini orbi sunt în prezent învățați cum să o facă. Experții au încercat să răspândească vestea de ani de zile, iar acest studiu sugerează că un program simplu de antrenament este tot ceea ce este necesar.

„Nu mă pot gândi la nicio altă lucrare cu participanți nevăzători care să aibă un feedback atât de entuziast”, a declarat psihologul Lore Thaler de la Universitatea Durham din Marea Britanie în iunie anul trecut, atunci când rezultatele au fost publicate.

Pe parcursul a 20 de sesiuni de antrenament, care au durat aproximativ 2 până la 3 ore, cercetătorii au descoperit că participanții orbi și văzători, atât bătrâni cât și tineri, au devenit din ce în ce mai buni la acest tip de ecolocație.

Orientarea în spațiu cu ajutorul sunetelor

Vreme de mai multe săptămâni, participanții au fost instruiți să navigheze în labirinturi virtuale – coridoare aranjate în intersecții orientate în T, curbe în U sau zig-zag – și să identifice dimensiunea și orientarea obiectelor folosind sunetele produse cu gurile. În ultimele două sesiuni, participanții și-au testat noile abilități de navigare într-un labirint virtual pe care nu l-au mai abordat până atunci. Chiar și pentru cei nevăzători, coliziunile au fost mai puține decât fuseseră la începutul programului.

În mod clar, ecourile propriilor sunete îi ajutau pe oameni să navigheze pe curs cu mai multă ușurință decât înainte. De fapt, autorii au descoperit că acești ecolocatori nou instruiți au funcționat aproape la fel de bine în labirint ca șapte experți care au folosit această abilitate de ani de zile.

În cadrul unor teste suplimentare pentru a determina forma și orientarea anumitor suprafețe, participanții la studiu au avut de fapt rezultate egale cu experții. Studiile anterioare au descoperit, de asemenea, că persoanele văzătoare pot învăța ecolocarea bazată pe clic într-o serie de sesiuni de antrenament, dar acesta a fost primul studiu care a testat dacă rezultatele se extind și asupra orbilor și persoanelor de diferite vârste.

Partea vizuală a creierului

Părțile vizuale ale creierului sunt cele care permit acestor persoane antrenate să „vadă” lumea din jurul lor și nu este clar dacă cei care cresc fără vedere pot folosi aceleași rețele neuronale în aceeași măsură. În plus, mulți oameni își pierd vederea și auzul pe măsură ce îmbătrânesc, iar cu cât o persoană este mai în vârstă, cu atât creierul are mai puțină elasticitate.

Acest lucru poate face mai dificilă învățarea noilor abilități, dar cercetarea sugerează că acesta nu este un factor limitativ în învățarea ecolocației. În cadrul studiului, persoanele nevăzătoare în vârstă de 79 de ani au reușit să dobândească abilitățile cu pregătirea potrivită. Când autorii și-au analizat rezultatele, au descoperit că vârsta înaintată în sine nu era legată de mai multe ciocniri în cadrul labirintului.

„De reținut, atunci când am cuantificat gradul în care participanții s-au îmbunătățit de la sesiunea 1 la sesiunea 20 în abilitățile lor în fiecare dintre sarcini, nu a existat nicio dovadă pentru o asociere între vârstă și performanță în sarcinile practice”, au scris autorii. Vârsta mai mică le-a permis unor participanți să termine labirinturile mai repede, dar practic, au spus autorii, „antrenamentul a dus la schimbări remarcabile de comportament pentru toți participanții”, indiferent de vârstă.

Noi perspective în domeniu

La trei luni după încheierea sesiunilor de formare, participanții nevăzători au spus că au experimentat o mobilitate îmbunătățită prin ecolocație. Într-un sondaj, 10 din cei 12 participanți au spus că abilitățile le-au adus beneficii din punct de vedere al independenței și al bunăstării.

„Suntem foarte încântați de acest lucru”, a spus Thaler,” și considerăm că ar fi logic să oferim informații și instruire în ecolocația bazată pe sunete, persoanelor care pot avea încă o vedere funcțională bună, dar care se așteaptă să își piardă vederea mai târziu în viață, din cauza afecțiunilor oculare degenerative progresive.”

Vă mai recomandăm și:

Mănușa care traduce limbajul semnelor în vorbire

Cum controlează creierul vorbirea? Un nou studiu schimbă tot ce știam până acum

Editarea genetică folosită pentru prima dată pentru a trata orbirea genetică

Prestigiul său a fost nemaiîntâlnit în perioada Renascentistă. El a scris primul tratat modern de politică