Seceta arabă din secolul al VI-lea a contribuit la ascensiunea rapidă a Islamului. „Se căuta o speranță”

Islamul s-a răspândit mult mai rapid decât alte mari religii. Un nou studiu arată că secetele intense din țara în care s-a născut au jucat probabil un rol important, contribuind la destabilizarea care a însemnat că noile idei au avut ocazia să înflorească.

La o sută de ani după moartea lui Iisus, creștinismul era încă o religie obscură, cu un număr mic de adepți. În schimb, a fost nevoie de mai puțin de 50 de ani de la fondarea sa pentru ca islamul să devină religia dominantă într-o mare parte a lumii.

• Copiii neandethalieni ar fi colecționat fosile la fel cum cei de azi colecționează abțibilduri
• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman

Un articol publicat în Science susține că acest lucru a fost un produs al mediului destabilizat din sudul Arabiei, la care au contribuit și condițiile climatice. Dacă atribuirea acelor condiții la intersecția fenomenelor meteorologice sau la intervenția divină depășește sfera de acțiune a autorilor.

Regatul Himiarit a dominat ceea ce este acum Yemen în secolele III-VI. Barajele și dealurile terasate au marcat un sistem de irigații cu mult înaintea timpului său, transformând semideșertul într-o zonă bogată în produse alimentare și extinzând o influență în toată Arabia.

Islamul s-a răspândit mult mai rapid decât alte mari religii

În secolul al VI-lea d.Hr., o serie de crize au slăbit Regatul Himiarit până la punctul în care a fost cucerit de Aksum (Etiopia de astăzi), în ciuda faptului că Marea Roșie se afla între ele. Motivele problemelor Himiarite au fost slab înțelese de istorici, dar profesorul Dominik Fleitmann de la Universitatea din Basel a găsit o explicație probabilă în peștera Hoti, de cealaltă parte a peninsulei arabe.

Ratele de creștere a stalagmitelor variază în funcție de precipitațiile de deasupra peșterii, deoarece fiecare picătură care ajunge pe acoperișul peșterii aduce mai mult calcit dizolvat care se adaugă la podeaua peșterii atunci când aterizează. Raportul dintre izotopii de oxigen din rocă oferă informații despre condițiile climatice din momentul în care materialul a fost depus.

„Chiar și cu ochiul liber se poate vedea din stalagmită că trebuie să fi existat o perioadă foarte uscată care a durat câteva decenii”, a declarat Fleitmann într-un comunicat. O examinare mai atentă a confirmat cea mai intensă secetă din cei 2.650 de ani de creștere a stalagmitei.

Islamul a întâlnit un teren fertil

Datarea depozitelor stalagmitei este prea imprecisă pentru a determina datele exacte ale acestei secete extreme, dar proporția de uraniu descompus din perioada de secetă o plasează la începutul secolului al VI-lea.

Incapabil să determine doar din stalagmite dacă seceta a coincis cu declinul regatului, și cu atât mai puțin dacă aceasta a cauzat-o, Fleitmann a căutat în surse istorice.

Printre sursele la care Fleitmann a apelat se numără datele privind nivelul apei din Marea Moartă de-a lungul timpului și depunerile de praf din lacul Neor, Iran. Totul indică faptul că seceta din jurul anului 520 d.Hr. a afectat Orientul Mijlociu. În anul 520 d.Hr. s-a raportat că izvorul Siloam din Ierusalim ar fi secat. Între timp, în Turcia, ploile s-au intensificat pe măsură ce traseele furtunilor din estul Mediteranei s-au deplasat spre nord.

„Apa este absolut cea mai importantă resursă. Este clar că o scădere a precipitațiilor și mai ales câțiva ani de secetă extremă ar putea destabiliza un regat semideșertic vulnerabil”, a declarat Fleitmann, potrivit IFL Science.

„Oamenii căutau o nouă speranță”

Sistemul de irigații al regatului Himiarit a fost probabil deosebit de vulnerabil la spiralele descendente inverse, crede Fleitmann. Ar fi fost nevoie de zeci de mii de muncitori pentru a efectua întreținerea permanentă de care avea nevoie sistemul, astfel încât orice lucru care ar fi perturbat sănătatea sau disponibilitatea acestora ar fi putut declanșa pierderi dăunătoare în producția de alimente.

În același timp, războiul dintre Imperiul Bizantin și cel Sasanidian, a perturbat comerțul. Regatul a căzut în 525 d.Hr., iar Arabia a suferit consecințele timp de un secol după aceea.

„Populația se confrunta cu mari greutăți ca urmare a foametei și a războiului. Acest lucru a însemnat că Islamul a întâlnit un teren fertil: oamenii căutau o nouă speranță, ceva care să îi reunească din nou ca societate”, a spus Fleitmann. „Noua religie a oferit acest lucru”.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Liderul reţelei teroriste Stat Islamic, ucis de forțele SUA în Siria

În urmă cu aproape 1.400 de ani se stingea din viaţă Profetul Mahomed, întemeietorul religiei islamice

Mii de morminte islamice antice descoperite de arheologi aranjate în tipare „galactice”

Abubakar Shekau, liderul Boko Haram, forțat de Stat Islamic să-şi curme propria viaţa