Astronomii dezvăluie excentricități neașteptate în discul de resturi al unei stele apropiate. Ce ar putea ascunde?

Cu ajutorul Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA), astronomii au surprins pentru prima dată, la lungimi de undă milimetrice, discul de resturi al stelei apropiate HD 53143, iar acesta nu arată deloc așa cum se așteptau.

Pe baza primelor date coronografice, oamenii de știință se așteptau ca ALMA să confirme că discul de resturi este un inel presărat cu aglomerări de praf. În schimb, observațiile au luat o turnură surprinzătoare, dezvăluind cel mai complicat și excentric disc de resturi observat până în prezent. Datele sunt publicate în The Astrophysical Journal Letters.

• Cât de multe proteine trebuie, de fapt, să consumăm?
• Cititul reduce riscul de demență, iar televizorul îl crește, arată un nou studiu

HD 53143 – o stea asemănătoare Soarelui, veche de aproximativ un miliard de ani, situată la 59,8 ani-lumină de Pământ în constelația Carina – a fost observată pentru prima dată cu ajutorul camerei coronografice Advanced Camera for Surveys de pe telescopul spațial Hubble (HST) în 2006.

De asemenea, este înconjurată de un disc de resturi – o centură de comete care orbitează în jurul unei stele și care se ciocnesc și se transformă în mod constant în praf și resturi mai mici – despre care oamenii de știință au crezut anterior că este un inel cu fața în sus, asemănător cu discul de resturi care înconjoară Soarele nostru, cunoscut sub numele de Centura Kuiper.

O stea asemănătoare Soarelui, veche de un miliard de ani

Noile observații au fost realizate asupra HD 53143 cu ajutorul receptoarelor de bandă extrem de sensibile de pe ALMA, un observator cooperat de National Radio Astronomy Observatory (NRAO) al Fundației Naționale de Știință din SUA, și au dezvăluit că discul de resturi al sistemului stelar este, de fapt, foarte excentric.

În cazul discurilor de resturi în formă de inel, steaua se află, de obicei, în centrul discului sau aproape de acesta. Dar în cazul discurilor de formă eliptică, steaua se află la un focar al elipsei, departe de centrul discului. Acesta este cazul lui HD 53143, care nu a fost observat în studiile anterioare. Sistemul stelar poate adăposti, de asemenea, un al doilea disc și cel puțin o planetă.

„Până acum, oamenii de știință nu au văzut niciodată un disc de resturi cu o structură atât de complicată. Pe lângă faptul că este o elipsă cu o stea la un focar, probabil că are și un al doilea disc interior care nu este aliniat sau înclinat în raport cu discul exterior”, a declarat Meredith MacGregor, profesor asistent la Centrul pentru Astrofizică și Astronomie Spațială (CASA) și la Departamentul de Științe Astrofizice și Planetare (APS) și autorul principal al studiului, scrie EurekAlert.

„Pentru a produce această structură, trebuie să existe o planetă sau mai multe planete în sistem care perturbă gravitațional materialul din disc”.

„Discurile de resturi, fosile ale formării planetelor”

Acest nivel de excentricitate, a spus MacGregor, face ca HD 53143 să fie cel mai excentric disc de resturi observat până în prezent, fiind de două ori mai excentric decât discul de resturi Fomalhaut, pe care MacGregor l-a imaginat complet la lungimi de undă milimetrice folosind ALMA în 2017.

„Până acum, nu am găsit multe discuri cu o excentricitate semnificativă. În general, nu ne așteptăm ca discurile să fie foarte excentrice, cu excepția cazului în care ceva, cum ar fi o planetă, le sculptează și le forțează să fie astfel. Fără această forță, orbitele tind să se circularizeze, așa cum vedem în Sistemul nostru Solar.”

MacGregor remarcă faptul că discurile de resturi nu sunt doar colecții de praf și roci în spațiu. Ele reprezintă o înregistrare istorică a formării planetare și a modului în care sistemele planetare evoluează în timp, și oferă o privire asupra viitorului lor. „Nu putem studia direct formarea Pământului și a Sistemului Solar, dar putem studia alte sisteme care par similare, dar mai tinere decât al nostru. Este ca și cum ne-am uita înapoi în timp”.

„Discurile de resturi sunt înregistrarea fosilă a formării planetelor, iar acest nou rezultat este o confirmare a faptului că mai sunt multe de învățat de la aceste sisteme și că aceste cunoștințe pot oferi o privire asupra dinamicii complicate a sistemelor stelare tinere, similare cu Sistemul nostru Solar.”

Vă recomandăm să mai citiți și:

„Ochiul lui Marte”, o nouă formațiune înfricoșătoare descoperită pe Planeta Roșie

Roverul Curiosity a descoperit „țepi” bizari pe planeta Marte. Cum arată și ce sunt de fapt?

Un moment crucial în istoria omenirii. Când am putea deveni o specie interplanetară?

O nouă planetă a fost detectată în jurul stelei Proxima Centauri