O fosilă veche de 17 milioane de ani ar putea rezolva un mister evolutiv al girafelor

Fosilele unei girafe ciudate au dezvăluit modul în care a evoluat acest animal, potrivit unui studiu condus de cercetători de la Institutul de Paleontologie și Paleoantropologie a Vertebratelor (IVPP) al Academiei Chineze de Științe.

Modul în care a evoluat gâtul lung al girafei a fost mult timp un mister evolutiv. Deși au existat opinii diferite cu privire la procesul de alungire a gâtului girafei, oamenii de știință nu s-au îndoit niciodată că impulsul pentru alungirea gâtului a fost reprezentat de frunzele aflate la înălțimi considerabile.

• Structură piramidală veche de peste 2.000 de ani, descoperită în deșertul Iudeei
• Descoperire arheologică în Marea Britanie: Tezaurul din Epoca Fierului care ar putea rescrie istoria

Cu toate acestea, pe măsură ce observarea comportamentului girafelor a crescut, oamenii de știință au început să realizeze că gâtul lung servește, de fapt, ca armă în competiția de curtare a masculilor și aceasta poate fi cheia misterului evolutiv al girafelor.

Mai exact, girafele își folosesc gâturile lungi de doi-trei metri, pentru a-și arunca, de fapt, craniile grele împotriva părților slabe ale concurenților. Ca urmare, cu cât gâtul este mai lung, cu atât mai mari sunt daunele provocate adversarului.

Gâtul lung, armă în competiția dintre masculi

Cercetătorii de la IVPP și colaboratorii lor au efectuat studiul pe Discokeryx xiezhi, o ciudată girafă timpurie. Această cercetare contribuie la înțelegerea modului în care a evoluat gâtul lung al girafei, precum și la înțelegerea integrării extinse a luptelor de curtare și a presiunii de hrănire.

De fapt, dimensiunea gâtului girafelor este direct legată de ierarhia socială, iar competiția de curtare este forța motrică din spatele evoluției gâturilor lungi.

Fosilele din acest studiu au fost găsite în stratele Miocenului timpuriu de acum aproximativ 17 milioane de ani, pe marginea nordică a bazinului Junggar, Xinjiang. Un craniu complet și patru vertebre cervicale au făcut parte din descoperire.

„Discokeryx xiezhi prezenta multe caracteristici unice în rândul mamiferelor, inclusiv dezvoltarea unei oseminte mari, asemănătoare unui disc, în mijlocul capului”, a declarat profesorul DENG Tao de la IVPP, un autor al studiului. DENG a spus că osiconul unic seamănă cu cel al xiezhi, o creatură cu un singur corn din mitologia chineză antică – dând astfel numele fosilei.

Dimensiunea gâtului girafelor, direct legată de ierarhia socială

Potrivit cercetătorilor, vertebrele cervicale ale lui Discokeryx xiezhi sunt foarte robuste și au cele mai complexe articulații între cap și gât.

Echipa a demonstrat că articulațiile complexe dintre craniu și vertebrele cervicale ale lui Discokeryx xiezhi erau deosebit de adaptate la impactul de mare viteză cap la cap. Ei au constatat că această structură era mult mai eficientă decât cea a animalelor actuale. De fapt, este posibil ca Discokeryx xiezhi să fi fost cea mai bine adaptată vertebrată la impactul cu capul.

Echipa de cercetători a comparat morfologia coarnelor mai multor grupuri de rumegătoare, printre care girafide, bovine, ovine, cerbi și berbeci. Ei au descoperit că diversitatea cornurilor la girafe este mult mai mare decât la alte grupuri, cu o tendință spre diferențe extreme de morfologie, indicând astfel că luptele de curtare sunt mai intense și mai diverse la girafe decât la alte rumegătoare.

„Izotopii stabili din smalțul dentar au indicat că Discokeryx xiezhi trăia în pajiști deschise și este posibil să fi migrat sezonier”, a declarat MENG Jin, un alt autor al studiului.

Cum au trăit strămoșii girafelor?

Pentru animalele din acea vreme, mediul de pășune era mai arid și mai puțin confortabil decât mediul forestier. Comportamentul violent al lui Discokeryx xiezhi ar fi putut fi legat de stresul de supraviețuire cauzat de mediul înconjurător, scrie EurekAlert.

În urmă cu aproximativ șapte milioane de ani, platoul Africii de Est s-a transformat, de asemenea, dintr-un mediu împădurit în pășuni deschise, iar strămoșii direcți ai girafei au trebuit să se adapteze la noile schimbări.

Este posibil ca, printre strămoșii girafelor din această perioadă, masculii care se împerecheau să fi dezvoltat un mod de a-și ataca concurenții prin legănarea gâtului și a capului. Această luptă extremă, susținută de selecția sexuală, a dus astfel la alungirea rapidă a gâtului girafei pe o perioadă de două milioane de ani, pentru a deveni genul actual.

Studiul a fost publicat în Science.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Mutangi, cea mai bătrână girafă din lume, a murit la 31 de ani

O descoperire surprinzătoare: girafele se aseamănă într-un anumit fel cu elefanții

O girafă și puiul ei, salvate cu succes de pe o insulă care se scufunda

Girafe pitice, găsite pentru prima dată în sălbăticie