Minciuna nu-ți va lungi nasul, dar îți va consuma din resursele creierului

Mulți dintre noi am spus o minciună la un moment dat. Unele minciuni sunt nocive, însă altele pot fi complet inofensive. Minciunile inofensive, cum ar fi cele spuse pentru a proteja pe cineva, iau naștere din cele mai bune intenții. Dar, indiferent de tipul de minciună pe care îl spui, actul de a minți implică un efort mare din partea creierului. 

Folosirea energiei creierului are costurile sale. Surmenarea acestui organ poate duce la imposibilitatea altor sarcini care sunt importante. Mai mult, impactul social nu trebuie să fie ignorat. Motivele pentru care oamenii spun o minciună pot să fie diferite. Uneori o fac pentru a-și crea o imagine mai bună, alteori pentru a scăpa dintr-o situație complicată.

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

Per ansamblu, oamenii nu mint atât de des, spune Timothy Levine, psiholog la Universitatea din Alabama, Birmingham. Levine studiază înșelăciunea, subiect analizat în profunzime de acesta, indică Science News for Students.

Persoanele oneste beneficiază de un grad mai mare de încredere

Majoritatea oamenilor apreciază onestitatea și vor să fie sinceri, arată cercetările sale. Într-unul dintre studiile sale, aproximativ trei sferturi dintre dintre oameni au mințit destul de rar. Și dintre toate minciunile care au fost abordate în cadrul studiului, 90% dintre acestea erau „minciuni albe”.

Pare destul de logic ca oamenii să pună preț pe sinceritate. Dacă ești o persoană onestă, vei beneficia de un grad mai mare de încredere din partea oamenilor. Iar încrederea este foarte importatnă. „Capacitatea de a fi sincer cu oamenii te ajută să construiești capital social”, spune Levine. Capitalul social reprezintă bunăvoința oamenilor dintr-un grup sau comunitate.

Minciuni inofensive?

Cu toate acestea, Levine mai arată că deși mare parte dintre oameni mint destul de puțin, câțiva o fac destul de des. Printre aceștia din urmă a fost înregistrată o medie de 15 minciuni pe zi. Mincinoșii cronici sunt nesiguri, alții mint cu privire la realizările lor pentru că sunt prea îngâmfați sau impresionați de ei înșiși. Alții însă, mint pentru a profita de alți oameni – poate chiar pentru a-i înșela sau a fura de la aceștia.

Unele minciuni sunt bine intenționate. Cu toții cunoaștem acele minciuni mărunte pe care le spunem cuiva pentru a-l face să se simtă mai bine. Specialițtii numesc acest gen de minciuni, minciuni prosociale. Poate că le spui părinților că iubești puloverul pe care ți l-au dat de ziua ta – cu toate că în realitate poate îți doreai un joc video.

Cu toate acestea, există unele situații când cele spuse spre beneficiul altuia pot cauza mult rău inițiatorului. Acestea sunt cunoscute drept minciuni altruiste. În timpul Holocaustului, unii oameni le-au spus naziștilor astfel de minciuni pentru a ascunde cumva locația evreilor. Mincinoșii de acest tip puteau fi omorâți în cazul în care se afla, dar și-au asumat acest risc pentru salvarea altora.

O muncă grea

Atunci când spui adevărul, creierul nu trebuie să facă prea multe. Te gândești la ceea ce vrei să zici și pur și simplu o faci. Minciuna în schimb este un proces mult mai complicat. Iată un exemplu privitor la mecanismele din spatele unei minciuni relativ simple. Să ne imaginăm că ai întârziat la ore, iar când profesorul te întreabă de ce, iai decizia să minți. Acum, fie inventezi pe loc o poveste sau îți amintețti povestea pe care ai încropit-o în drum spre clasă.

De aici poate porni un întreg set de scenarii pe care trebuie să le inventezi, adaptezi și potrivești în contextul social pentru a părea totul cât mai credibil. Acesta este un efort semnificativ pentru creier, toată activitatea având loc în cortexul prefrontal. Aceasta este partea care se ocupă cu memoria funcțională, explică Jennifer Vendemia, neurospecialist la Universitatea Carolina de Sud, Columbia. Memoria funcțională ajută la reținerea pentru scurtă vreme a unor informații – cum ar fi instrucțiunile pentru jucarea unui joc sau efectuarea unei anumite sarcini. Stochează informațiile pentru scurtă vreme, atâta timp cât este nevoie pentru a îndeplini o sarcină. Nu transmite datele către memoria de lungă durată. Dincolo de această memorie funcțională, cortexul prefrontal se mai ocupă și de sarcini ca planificarea, rezolvarea de probleme sau auto-controlul.

Specialiștii le descriu ca „funcții executive”. Acestea intră în scenă atunci când folosești auto-controlul pentru a ascunde adevărul sau unele aspecte care ar putea expune minciuna. Te ajută să-ți amintești toate detaliile unei minciuni pentru a o putea face să pară cât mai credibilă. Funcțiile executive te ajută să planifici cu un pas sau doi înainte și să te asiguri că minciuna trece cu brio unei prime analize mai atente din partea interlocutorilor.

Minciuni costisitoare

Consumând atât de multă energie a creierului încercând să construiești un scenariu de la zero înseamnă că acea energie nu mai este disponibilă pentru alte sarcini – precum rezolvarea unor probleme de matematică sau să-ți amintești diferite alte informații. Mințitul este dificil în special pentru persoanele tinere, spune Vendemia. Cortexul prefrontal nu este dezvoltat pe deplin până în jurul vârstei de 25 ed ani. Așa că persoanele mai tinere au mai puține resurse din start.

Când cortexul prefrontal este ocupat cu procese ce țin de mințit, mai spune aceasta, devine tot mai dificil pentru acesta să aloce resurse pentru activități ce presupun planificare, auto-control sau memorie funcțională. Spionii de exemplu, își petrec cea mai mare parte din viață mințind cu privire la identitatea pe care o au.

Încercând ca în fiecare oră din viață să pari a fi altcineva decât ești în realiutate poate să fie suprasolicitant pentru creier. Efectele pot fi de lungă durată, mai spune Vendemia. „În timp, acest tip de minciuni te fac să folosești chiar energia creierului de care ai nevoie pentru a gândi”.

Până la urmă te obișnuiești

Neil Garrett este un neurocercetător la Universitatea East Anglia, Norwich, Anglia. Emoțiile au un rol important asupra disponibilității oamenilor de a fi nesinceri, spune acesta. El mai scoate în evidență faptul că într-un studiu în care studenților le-a fost administrat un medicament care inhibă emoțiile, aceștia erau mult mai dispuși să copieze la examene, prin comparație cu cei care nu au luat acest medicament. Acest lucru se datorează și faptului că studenții care au luat medicamentele se simțeau mai puțin anxioși.

Garret a făcut parte din echipa care a analizat relația dintre minciună și activitatea amigdalei – partea creierului care se ocupă cu procesarea emoțiilor. Cercetătorii se întrebau dacă emoțiile se adaptează la minciună. Cu alte cuvinte, se obinșnuiește creierul cu minciuna? Pentru a testa această ipoteză, echipa a recrutat voluntari pentru a juca un joc în cadrul căruia puteau câștiga bani dacă își mințeau partenerul. Cercetătorii au scanat mai apoi creierele jucătorilor, pe măsură ce aceștia jucau jocul pentru a urmări activitatea amigdalei.

La început, aceasta era foarte activă când cineva mințea pentru a obține bani. Pe măsură ce minciunile continuau, activitatea a început să scadă în această parte a creierului. Și cu cât activitatea amigdalei era în scădere, cu atât participanții au început să mintă tot mai mult.

O cultură a onestității

Aproape toate culturile lumii pun mare preț pe onestitate, spune Victoria Talwar, psiholog canadian de la Universitatea McGill, Montreal, Quebec. Există unele lucruri pe care le poți face pentru a crea o cultură care să consolideze principiul onestității. Găsirea de metode de a-ți susține prietenii, în timp ce rămâi sincer, poate să fie una dintre metode. „Când prietenii sunt sinceri”, spune cercetătoarea, „se crează o cultură a onestității printre aceștia, ceea ce duce la o întărire a relației de prietenie”.

Oamenii care nu au avut niciodată de a face cu consecințele pe care le are mințitul sunt mul mai predispuși să o facă. Oamenii au tendința de a minți mai puțin atunci când știu că pot fi trași la rsăpundere. Cu toate acestea, pedeapsa pentru minciună este mai puțin importantă decât recompensa pentru alegerea adevărului. Uneoei pot exista adevăruri destul de dificil de spus.

Vă mai recomandăm și:

O mare minciună? Unele persoane încă mai cred că omul nu a ajuns pe Lună

Cum controlează creierul vorbirea? Un nou studiu schimbă tot ce știam până acum

Schimbările din creierul astronauților persistă luni întregi după întoarcerea pe Pământ

Anumite trăsături de personalitate pot prevesti apariția unor tulburări cognitive mai târziu în viață