De ce există atât de mulți giganți în adâncurile oceanelor? Explicația te va surprinde

În cele mai adânci și reci părți ale oceanului, giganții marini – în principal nevertebrate sau animale fără coloană vertebrală – pot atinge dimensiuni colosale. Calamarii, păianjenii de mare, viermii și o varietate de alte tipuri de animale ajung la dimensiuni care depășesc speciile înrudite din întreaga lume.

Calamarul gigant (Mesonychoteuthis hamiltoni) din apele subantarctice este de aproximativ 14 ori mai lung decât calamarul săgeată (Nototodarus sloanii) din Noua Zeelandă. Totodată, adânc în apele izolate ale Pacificului există un burete de mare de mărimea unei camionete.

• Pământul se încălzește în cel mai rapid ritm din istoria măsurătorilor
• Un fenomen meteo bizar ar putea explica de ce fabricile declanșează ninsori

Așadar, cum se explică faptul că există creaturi gigante în apele oceanice adânci și friguroase? Este posibil ca supraviețuirea să o solicite, iar factorii din apele extrem de reci permit acest lucru. În cele mai adânci părți ale oceanului, resursele sunt limitate, la fel ca și în ecosistemele insulare, indică un studiu publicat în Journal of Biogeography.

O mare parte din hrană provine din ape mai puțin adânci și doar o fracțiune din aceasta se prelinge până în adâncurile mării. Atunci când mâncarea este rară, dimensiunea poate constitui într-un avantaj, comentează Alicia Bitondo, un acvarist senior la Monterey Bay Aquarium din California, care lucrează cu specii de adâncime, indică Live Science.

Avantajul de a fi mare

Animalele de mari dimensiuni se pot mișca mai rapid și mai mult pentru a găsi hrană sau pentru a se împerechea. Au un metabolism mult mai eficient și sunt mult mai eficiente în a distribui energia pentru perioade mai mari de timp. Temperaturile reci din adâncul oceanelor pot alimenta gigantismul, încetinind metabolismul animalelor. Creaturile din aceste ecosisteme ajung destul de greu la maturitate – cum este exemplul rechimului din specia Somniosus microcephalus.

Acest rechin lent poate ajunge la dimensiuni de 7,3 metri și poate cântări până la 1,4 tone metrice. Dar această creștere se întinde pe o durată de viață de câteva sute de ani. Rechinii din Groenlanda cresc cu aproximativ un centimetru pe an și nu ajung la maturitatea sexuală înainte de a atinge vârsta de 150 de ani, mai spune Bitondo. Acest lucru se datorează, în parte lipsei prădătorilor din apele de adâncime.

Înainte ca oamenii să dea peste giganți în adâncuri, i-au găsit la Polul Sud. Aproape de Antarctica, gigantismul este unn fenomen care se petrece destul de aproape de suprafață. Există limacși de mare uriași, bureți, viermi, păianjeni de mare și chiar organisme unicelulare uriașe care se rătăcesc în apa mai puțin adâncă.

Apele polare sunt bogate în oxigen

În aceste ape polare, concentrația de oxigen este destul de ridicată, arată US Geological Survey – USGS. Dar animalele din astfel de medii folosesc oxigenul într-un ritm destul de lent, pentru că temperaturile din apele reci le reduce rata metabolică, spune Art Woods, ecofiziolog la Universitatea din Montana, Missoula. Din cauza rezervelor mari de oxigen care depășesc cu mult nevoile animalelor, se poate ca limitele de creștere să fie înlăturate. Mediul „le permite să dezvolte trupuri mai mari fără a suferi de lipsa oxigenului”, a mai spus Woods. În vreme ce abundența de oxigen nu determină neapărat dimensiunile creaturilor marine, poate influența acest fenomen.

Dar chiar și pentru urșii polari, pare să existe o limită atunci când vine vorba de mărime. Într-un studiu din 2017 publicat în Proceedings of the Royal Society B, Wood și colegii săi au cercetat păianjenii arctici de mare, care pot crește până la dimensiuni de 30,5 centimetri. Echipa a descoperit că păianjenii de mari dimensiuni aveau cantități mai reduse de oxigen în corpurile acestora. Metabolismul aerob depinde de cantitatea de oxigen, iar dacă aceasta este prea mică, țesuturile vor avea de suferit de pe urma privării de oxigen.

Nivelul în scădere de oxigen la păianjenii de mare sugerează că uneori balanța ofertei și cererii de oxigen poate suferi modificări. „Încearcă să-ți imaginezi că aceste creaturi pot atinge dimensiuni la care efectiv nu mai pot avea suficient oxigen”, mai spune Woods. „Giganții încep să se lovească de limitări”. Deși există mai multe teorii despre diferiți factori care pot contribui la nașterea giganților din oceane, nimeni nu este complet sigur de mecanismele exacte care determină aceste schimbări evolutive. „Am putea spune că nimic nu este complet sigur”, comentează Woods.

Vă mai recomandăm și:

Test de cultură generală. Care este cel mai mic ocean din lume?

Balaurul dobrogean: cel mai mare şarpe din România şi monştrii din basmele noastre

„Caracatița de sticlă”, o creatură foarte rară, întâlnită în adâncurile întunecate ale Oceanului Pacific

Cercetătorii au descoperit că există „munți“ de zahăr ascunși în ocean. Cum s-ar fi format?