Șoarecii pot deosebi o fotografie de lucrul real. Ce au mai dezvăluit noi experimente?

O fotografie valorează cât 1.000 de cuvinte, mai ales când îți amintește de cadoul primit la un eveniment important. În urma unor experimente, a fost demonstrat că șoarecii pot deosebi o fotografie de un obiect real.

Stimulii vizuali bidimensionali, cum ar fi imaginile văzute în presa scrisă, televiziune sau online, reprezintă adesea modul în care oamenii dobândesc cunoștințe despre obiectele din lumea reală. În astfel de formate, stimulii 2D acționează ca simboluri ale elementului fizic real, scrie Science Daily.

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

Abilitatea de a percepe că o imagine 2D a unui obiect corespunde formei sale fizice tridimensionale sau „echivalența imagine-obiect” este o funcție cognitivă considerată a fi exclusivă speciilor de ordin superior, cum ar fi primatele și unele păsări. S-a sugerat că această „perspectivă reprezentativă” poate depăși capacitatea rozătoarelor sau poate pune probleme substanțiale în designul experimental.

Șoarecii pot deosebi imaginile de obiecte, iar asta îi face mai inteligenți decât se credea

Un studiu realizat de cercetătorii de la Florida Atlantic University contestă această teorie și oferă primele dovezi comportamentale că șoarecii de laborator sunt capabili de abilități perceptive de imagine-obiect la nivel înalt. Ei au confirmat că șoarecii pot deosebi în mod inerent imaginea unui obiect de obiectul 3D propriu-zis.

Folosind o sarcină de recunoaștere a obiectelor modificată, cercetătorii le-au arătat șoarecilor fotografii (stimuli 2D) ale unui obiect în timpul unei sesiuni de probă. A doua zi, șoarecilor li s-a prezentat un nou obiect 3D și obiectul tridimensional real văzut cu o zi înainte în fotografie.

Interesant este că rezultatele studiului, publicate în Scientific Reports, au arătat că șoarecii au preferat în mod covârșitor să exploreze noul obiect tridimensional în detrimentul obiectului 3D „familiar”.

Această dovadă, prima de acest fel, dezvăluie că șoarecii pot îndeplini cu succes o sarcină cognitivă de echivalență imagine-obiect, care amintește de cele folosite pentru a testa memoria de recunoaștere vizuală la copii și la primate non-umane.

O nouă asemănare între șoareci și oameni

Aceste descoperiri sugerează că, după codificarea stimulilor vizuali 2D, șoarecii au folosit procese cognitive de ordin superior pentru a asocia elementul 3D cu memoria amintită a omologului 2D.

Descoperirile indică, de asemenea, că hipocampul șoarecelui (o structură primară a sistemului de memorie a lobului temporal medial al creierului), la fel ca cel al oamenilor, contribuie în mod semnificativ la inferența reprezentativă sau tranzitivă necesară pentru echivalența imagine-obiect.

Mai mult, cercetătorii au descoperit că memoria imaginii, necesară pentru o astfel de inferență de ordin superior, depinde de activitatea neuronală din hipocampul dorsal al regiunii CA1.

„Studiul nostru contestă opinia conform căreia limitările perceptuale ale șoarecilor îi fac inadecvați pentru modelarea memoriei umane și procesării vizuale și că recunoașterea bazată pe familiaritate este independentă de hipocamp”, a spus profesorul de neuroștiințe Robert W. Stackman.

„De asemenea, descoperirile noastre susțin faptul că un hipocamp de șoarece funcțional este necesar pentru această formă de memorie de recunoaștere vizuală non-spațială și echivalență imagine-obiect”, a continuat Stackman.

Șoarecii au capacitatea de a generaliza

După ce petrec suficient timp (mai mult de 30 de secunde) vizualizând imagini ale unui obiect, șoarecii pot deosebi un obiect fizic 3D „familiar” de un obiect fizic 3D nou, chiar și atunci când strategiile vizuale de nivel scăzut sunt controlate.

Această capacitate de echivalență imagine-obiect are loc indiferent de simetria obiectului, de unghiul de vizualizare, de compoziția și de realismul imaginii. Chiar și atunci când caracteristicile vizuale de nivel scăzut, cum ar fi culoarea și luminanța sunt controlate, șoarecii sunt încă capabili să generalizeze de la imaginea 2D la obiectul 3D.

„La primate, se crede că hipocampul joacă un rol esențial în memoria declarativă sau explicită, permițând unui individ să reia ‘povestea’ unei experiențe codificate anterior”, a spus Sarah J. Cohen.

„Sugerăm că acea ‘poveste’ permite recunoașterea elementelor învățate sub formă de imagine atunci când sunt prezentate ulterior în formă 3D. Hipocampul șoarecelui probabil codifică și consolidează explorarea imaginii ca o ‘poveste’ a acelei experiențe sau eveniment într-un anumit context ca formă de memorie explicită”, a adăugat ea.

Faptul că șoarecii pot deosebi obiectele de imagini contribuie la studiile despre oameni

Memoria de recunoaștere este confirmată la șoareci, însă rezultatele acestui studiu extind această cercetare pentru a indica faptul că rozătoarele sunt capabile de recunoaștere vizuală avansată și învață indirect despre obiectele reale prin vizualizarea imaginilor.

Rolul hipocampului poate fi acela de a recupera memoria imaginii explorate în timpul sesiunii de învățare, pe care șoarecele o poate compara cu obiectul din sesiunea de test.

„Șoarecii pot face judecăți perceptuale și conceptuale cu privire la stimulii de sarcină prezentați, ceea ce este surprinzător, având în vedere că echivalența imagine-obiect a fost considerată o capacitate definitorie a primatelor”, a spus Stackman.

„Luate împreună, rezultatele noastre oferă dovezi convingătoare că șoarecele poate servi ca un organism model eficient pentru a investiga aspecte sofisticate de ordin superior ale percepției și recunoașterii vizuale a mamiferelor”, a concluzionat el.

Vă recomandăm să citiți și:

Ora de culcare influențează sănătatea inimii

Un implant cerebral a tradus gândurile unui bărbat paralizat cu acuratețe de 94%

Legătura dintre pietrele la rinichi și problemele osoase

Schimbările climatice agravează și prelungesc sezonul alergiilor la polen