Explozia Cambriană (care s-a petrecut cu aproximativ 541 de milioane de ani în urmă) a fost momentul în care viața și organismele s-au răspândit cu adevărat pe planeta Pământ. Noi cercetări au dezvăluit modul în care apariția vieții pe Pământ a lăsat urme adânc în mantaua planetei.
Pentru oamenii de știință, arată interacțiunea conexă dintre suprafața Pământului și ceea ce se află dedesubt, deoarece sedimentele care transportă material organic sunt împinse sub pământ prin subducție în perioade geologice vaste, scrie Science Alert.
Noul studiu a analizat roci vulcanice rare, pline de diamante, numite kimberlite. Când sunt împinse la suprafață, acestea ne spun ce se întâmplă în adâncul mantalei, iar cercetătorii au măsurat compoziția carbonului în 144 de probe prelevate din 60 de locații din întreaga lume.
O viziune predominantă în rândul geologilor este că carbonul prins în diamante nu variază considerabil pe perioade mari de timp de sute de milioane de ani.
Totuși, aici, cercetătorii au descoperit o schimbare a raportului dintre izotopii specifici de carbon cu aproximativ 250 de milioane de ani în urmă, aproximativ în perioada în care sedimentul de la apariția vieții pe Pământ ar fi fost pliat în manta. Este o schimbare cauzată potențial de schimbările imense ale ciclului carbonului într-o perioadă în care biosfera creștea în masă și diversitate.
„Aceste observații demonstrează că procesele biogeochimice de la suprafața Pământului au o influență profundă asupra mantalei adânci, dezvăluind o legătură integrală între ciclurile carbonului adânc și ale celui mai puțin adânc”, scriu cercetătorii.
Această legătură între ciclul carbonului din apropierea suprafeței și a celui din subteranul adânc nu a fost ușor de măsurat și într-adevăr s-a schimbat semnificativ de-a lungul miliardelor de ani în care a existat Pământul, mai degrabă decât să rămână fixă.
Totuși pare clar că creaturile moarte prinse în sedimente și-au găsit drum în manta prin tectonica plăcilor. Carbonul lor rămâne amestecat cu alte materiale înainte de a ajunge în cele din urmă la suprafață prin evenimente precum erupțiile vulcanice.
Legătura a fost confirmată de observații suplimentare ale stronțiului și hafniului din probe. Acestea s-au potrivit cu modelul carbonului, micșorând numărul de posibilități ale modurilor în care au fost modificate aceste compoziții de rocă.
„Asta înseamnă că semnătura carbonului nu poate fi explicată prin alte procese precum degazarea, pentru că altfel izotopii stronțiului și hafniului nu ar fi corelați cu cei ai carbonului”, spune geochimistul Andrea Giuliani, de la ETH Zurich din Elveția.
Din punct de vedere tehnic, avem de-a face aici cu fluxul de subducție sedimentară, iar aceste detalii ale ciclului carbonului sunt importante pentru a fi conștienți de ceea ce se întâmplă pe planeta noastră, mai ales că efectele crizei climatice continuă să se simtă.
Noi studii continuă să dezvăluie mai multe informații despre modul în care carbonul este preluat și eliberat înapoi în atmosferă, în special prin reciclarea continuă a plăcilor tectonice care alcătuiesc suprafața planetei.
Oamenii de știință știu că, în mod relativ, doar cantități mici de sedimente sunt împinse la mare adâncime în manta prin zone de subducție, ceea ce înseamnă că urmele lăsate de apariția vieții pe Pământ trebuie să fi luat o cale directă către adâncurile mantalei.
„Acest lucru confirmă faptul că materialul de rocă subdus din mantaua Pământului nu este distribuit omogen, ci se mișcă de-a lungul unor traiectorii specifice”, spune Giuliani.
„Pământul este într-adevăr un sistem general complex. Și acum vrem să înțelegem acest sistem într-un mai mare detaliu”, a conchis el.
Cercetarea a fost publicată în Science Advances.
Vă recomandăm să citiți și:
„Soarele artificial” al Chinei a doborât un nou record mondial pentru fuziunea plasmei
Noile spirale duble stochează informații magnetice în trei dimensiuni
A fost dezlegat un mister vechi de o jumătate de secol. Urmele făcute de animalele în rocile antice
Cea mai eficientă celulă solară din lume! Cu ce a fost înlocuit argintul, folosit până acum