Ar putea fi tinitusul, sau țiuitul în urechi, agravat de COVID-19? Iată ce au aflat cercetătorii

Țiuitul urechilor este un zgomot perceput atunci când nu este prezent niciun sunet extern; el poate fi asemănat și cu zumzetul, șuieratul, bâzâitul sau vuietul. Cercetătorii au încercat să afle dacă pandemia a dus la înrăutățirea tinitusului.

Potrivit Centers for Disease Control and Prevention (CDC) din SUA, peste 50 de milioane de americani se confruntă cu o formă de tinitus, iar 2 milioane au cazuri extreme și debilitante. La nivel mondial, aproximativ 30% dintre oameni vor experimenta tinitus la un moment dat în viață.

• Inima umană este incredibilă! Un studiu arată că se poate repara singură
• Mințile noastre ar procesa limbajul la fel ca Inteligența Artificială

Multe persoane afectate de COVID-19 au experimentat modificări ale simțului mirosului, gustului, auzului, echilibrului și, în unele cazuri, tinitus. Printre diversele cauze ale tinitusului se numără stresul, inclusiv tensiunea, anxietatea și depresia. Ceea ce nu este clar, totuși, este dacă efectele psihologice ale pandemiei, cum ar fi stresul, au dus la înrăutățirea tinitusului și a efectelor acestuia.

Pandemia a produs efecte în multe arii. Are vreo legătură și cu tinitusul?

Cercetătorii de la Florida Atlantic University, Royal Surrey NHS Foundation Trust din Regatul Unit și University of Cambridge au efectuat un studiu care s-a concentrat pe potențialele efecte indirecte ale COVID-19 asupra experienței tinitusului.

Ei au evaluat dacă severitatea tinitusului, măsurată prin evaluări ale volumului sonor, ale gradelor de deranjare și ale efectelor asupra vieții, a fost influențată de lockdownurile legate de pandemie. Deși COVID-19 a schimbat atât de multe aspecte ale societății, există câteva vești bune, cel puțin în ceea ce privește tinitusul.

Pentru studiu, cercetătorii au comparat două grupuri independente de pacienți noi; un grup evaluat pe parcursul a trei luni de izolare în Regatul Unit și un grup evaluat în aceeași perioadă din anul precedent. Ei au examinat audiometria de tonuri pure a pacienților și scorul lor pe scara vizuală analogică (VAS) în ceea ce privește intensitatea tinitusului, deranjul provocat și efectul asupra vieții, care au fost importate din înregistrările lor.

Cercetătorii au comparat evaluările VAS de la ambele grupuri. Toți pacienții căutau pentru prima dată ajutor pentru tinitus.

Se pare că efectele pandemiei nu sunt responsabile de înrăutățirea tinitusului

Rezultatele studiului, publicate în Journal of the American Academy of Audiology, nu susțin ideea că pandemia a dus la înrăutățirea tinitusului, a deranjului provocat de acesta sau a impactului său asupra vieții, iar scorurile medii nu au fost diferite semnificativ în grupurile dinainte față de cele din timpul lockdownului. Orice modificare a bunăstării psihologice sau a stresului produse de izolare nu au afectat în mod semnificativ evaluările severității tinitusului.

„Oamenii s-au confruntat cu diferite tipuri de adversități în timpul pandemiei, inclusiv pierderea veniturilor, dificultatea de a obține servicii, experiența virusului în sine și impactul veștilor proaste constante și al distanțării sociale”, a spus Ali Danesh.

„Este posibil ca factorii legați de pandemie să exacerbeze experiența tinitusului, deoarece tinitusul este legat de anxietatea generală și de bunăstarea psihologică. Pe de altă parte, poate că efectul COVID-19 asupra vieții de zi cu zi i-a făcut pe indivizii cu tinitus să realizeze că există lucruri mai importante decât tinitusul, punându-l în perspectivă, ceea ce a dus la o scădere a impactului acestuia care a contracarat orice efect dat de creșterea anxietății și scăderea stării de bine”, a continuat Danesh.

Studiul a evitat prejudecățile

Mai multe studii asupra tinitusului au raportat probleme legate de somn, sănătate mintală precară și idei suicidare drept consecințe ale pandemiei de COVID-19, ale izolării sociale asociate și ale incertitudinilor economice.

„Nu știm dacă oamenii sunt capabili să judece în mod corect dacă tinitusul lor s-a schimbat sau dacă simptomele lor legate de tinitus, cum ar fi tulburările de somn sau anxietatea s-au schimbat. Studiile anterioare ale efectelor indirecte ale COVID-19 asupra experienței tinitusului au folosit metodologii diferite, care ar fi putut duce la prejudecăți”, a spus Hashir Aazh.

Studiul actual a evitat potențialele prejudecăți prin compararea severității tinitusului auto-raportat între pacienții noi din timpul lockdownului și un alt grup de pacienți observați în același interval de timp, înaintea lockdownului, scrie Medical Xpress.

„Dacă un anumit respondent a simțit că tinitusul lor s-a înrăutățit în timpul pandemiei față de cum era înainte, cum am putea determina dacă acest lucru se datorează modificărilor stilului de viață, problemelor de sănătate sau distanțării sociale?”, a întebat Danesh.

„Scorurile vizuale analogice pentru intensitatea tinitusului, deranjul și impactul acestuia asupra vieții nu au fost diferite semnificativ între pacienții noi văzuți înainte și în timpul lockdownului. Acest lucru poate indica faptul că tinitusul poate influența anxietatea și bunăstarea, dar nu există un efect în sens opus”, a adăugat Danesh.

Din ce a constat eșantionul pe care s-a studiat înrăutățirea tinitusului

Studiul retrospectiv a examinat datele pentru 105 pacienți consecutivi care au fost consultați la o clinică de tinitus dintr-un departament de audiologie din Regatul Unit în timpul lockdownului și 123 de pacienți consultați în aceeași perioadă a anului precedent.

Vârsta medie a pacienților consultați în perioada de izolare a fost de 50 de ani, în timp ce vârsta medie a pacienților consultați în 2019 a fost de 56 de ani. Cele două grupuri au fost comparate în mod rezonabil în ceea ce privește vârsta, sexul și severitatea pierderii auzului.

Vă recomandăm să citiți și:

Tratamentul care ar trebui inclus pentru tratarea durerilor cronice

Glicerina este sigură și eficientă în tratarea psoriazisului. Are un singur efect secundar

Cum influențează sfârcurile erecte ale femeilor comportamentul bărbaților

O tehnologie de scanare a retinei poate identifica mai repede autismul la copii