Locuitorilor din statul american Georgia le este aproape imposibil să nu îi observe pe cei mai noi rezidenți, anume păianjenii Joro.
Pânzele aurii ale păianjenilor de culoare galben strălucitor, albastru-negru și roșu vor fi peste tot pe liniile electrice, în copacii din jurul orașului și chiar pe verandele din fața caselor.
Păianjenii Joro au ajuns în Georgia în jurul anului 2013 și de atunci s-au răspândit în stat și în sud-est. Dar noi cercetări de la University of Georgia sugerează că arahnidele invazive s-ar putea răspândi în cea mai mare parte a Coastei de Est a Statelor Unite.
Nu se poate face nimic pentru a-i opri, dar asta nu este neapărat o veste proastă, subliniază Phys.org.
Joro nu par să aibă un efect prea mare asupra rețelelor trofice sau a ecosistemelor locale, a spus Andy Davis, om de știință la Odum School of Ecology. Aceștia ar putea servi chiar drept sursă suplimentară de hrană pentru prădători nativi precum păsările.
„Oamenii ar trebui să învețe să trăiască cu ei. Dacă le stau literalmente în cale, le-ar putea dărâma pânza și i-ar putea da la o parte, dar păianjenii vor reveni anul viitor”, a spus Davis.
„După cum văd eu lucrurile, nu e rost de cruzime în exces acolo unde nu este nevoie. Unii oameni îi împușcă cu pistoale cu apă sărată pentru a-i da jos din copaci și alte chestii de genul ăsta, iar asemenea acțiuni chiar nu sunt necesare”, a adăugat Benjamin Frick, cercetător la School of Ecology.
Studiul, publicat în Physiological Entomology, îi pune în contrast pe Joro cu rudele lor, păianjenii cu mătase aurie, care s-a mutat pentru prima dată în sud-est de la tropice în urmă cu aproximativ 160 de ani. Păianjenii cu mătase aurie nu s-au putut răspândi dincolo de sud-est din cauza vulnerabilității lor la frig.
Înainte de studiu, oamenii de știință nu știau dacă păianjenul Joro se confruntă cu limitări geografice similare.
Cercetătorii au folosit înregistrări de la iNaturalist pentru a urmări observațiile păianjenilor din Georgia pe tot parcursul anului. iNaturalist este o asociere dintre National Geographic Society și California Academy of Sciences care pune la un loc rapoartele utilizatorilor despre animale pentru a calcula date de locație pentru o varietate de specii.
Oamenii de știință au efectuat, de asemenea, teste pentru a compara toleranța la frig a speciilor, inclusiv măsurarea ratelor metabolice, cardiace și de supraviețuire ale arahnidelor în timpul unor scurte înghețuri.
Studiul a constatat că, în ciuda asemănărilor, păianjenul Joro are un metabolism aproape dublu față de ruda sa, are o frecvență cardiacă cu 77% mai mare și poate supraviețui unui îngheț scurt care îi ucide pe mulți dintre verii săi. Aceste descoperiri înseamnă că corpul păianjenului Joro funcționează mai bine într-un mediu rece decât corpul rudei sale.
Și asta înseamnă că păianjenii Joro pot exista dincolo de granițele din sud-est.
Nu doar rezistența la frig face ca Joro să se răspândească dincolo de regiunea lor actuală. În Japonia lor natală, păianjenii Joro sunt răspândiți în cea mai mare parte a țării. Japonia are o climă foarte asemănătoare cu cea a Statelor Unite și are aproximativ aceeași latitudine.
„Doar uitându-ne la asta, se pare că Joro ar putea supraviețui pe cea mai mare parte a Coastei de Est de aici, ceea ce este destul de îngrijorător”, a spus Davis.
De asemenea, Joro își pot folosi pânzele pentru a fi transportați către noi locații cu ajutorul vântului. Aceasta este o parte din motivul pentru care Joro s-au putut răspândi atât de rapid în statul american Georgia. Când puii eclozau primăvara, mergeau într-un loc nou. Iar pui acestor pui făceau același lucru în anul următor.
Dar de altă parte a mișcării păianjenilor sunt responsabili oamenii.
„Potențialul ca acești păianjeni să fie răspândiți prin deplasarea oamenilor este foarte mare. În mod interesant, chiar înainte de a publica acest studiu, am primit un mesaj de la un student al UGA care transportase accidental un Joro în Oklahoma”, a spus Frick.
Primii Joro care au sosit în SUA au fost probabil pasageri clandestini pe containere maritime. Acum că sunt aici, șansele sunt mari ca Joro să facă „autostopul” către o locație nouă într-o mașină sau în bagaje.
Dar tot nu există motive de panică. Păianjenii sunt relativ inofensivi pentru oameni și animalele de companie, prezența lor fiind mai mult o pacoste decât periculoasă. Păianjenii Joro nu mușcă decât dacă se simt în pericol, iar colții lor adesea nu sunt suficient de mari pentru a străpunge pielea umană.
„Nu există niciun motiv real pentru a-i căuta activ și a-i strivi. Oamenii sunt la baza invaziei lor. Păianjenii Joro nu au nicio vină”, a spus Frick.
Vă recomandăm să citiți și:
Un experiment a demonstrat ce se întâmplă cu păianjenii și pânzele lor în imponderabilitate
Condiţiile extreme din Australia au creat condiţiile pentru o nouă ameninţare: păianjenii