MiG-21, cel mai des fabricat avion supersonic de luptă din toate timpurile, este un aparat de zbor extrem de prolific.
Acest model a primit numele de cod „Fishbed”, denumirea fiind dată de NATO. Cu toate că este învechit, acesta este încă destul de agil și a permis piloților experimentați să doboare avioane mult mai performante în ultimele decenii.
Cu toate acestea, zilele sale sunt numărate fiindcă majoritatea forțelor aeriene trec la avioane de luptă mai noi, precizează Military Today.
Biroul de proiectare Mikoyan a început dezvoltarea avionului MiG-21 în anii 1950 cu scopul de a înlocui avioanele de tip MiG-19, care erau predispuse la accidente tot mai dese. Primul zbor a fost efectuat în 1956, iar producția a început în 1959, intrând efectiv în circuit la scurtă vreme după.
MiG-21 deține recordul pentru cel mai fabricat avion, cu mai bine de 10.000 de unități produse. Acest tip de avion s-a aflat în dotarea militară activă a 50 de state. Chiar dacă este depășit din punct de vedere tehnologic, acesta este folosit și în prezent în 20 de state.
MiG-21 nu a reprezentat neapărat o schimbare radicală, ci mai degrabă o continuare a MiG-17 și 19 deja existente. Prin comparație cu predecesorul său MiG-19 care avea aripa cu mătură variabilă, MiG-21 prezenta un sistem de aripi triunghiulare delta.
Cele mai importante îmbunătățiri erau reprezentate de viteza crescută de zbor și capacitate mai mare de stocare a muniției. Tehnologia acestuia era relativ simplă, motiv pentru care acesta a putut să fie fabricat în masă.
MiG-21 putea căra o cantitate mare de armament. Localizat în stânga cabinei de pilotaj, tunul cu două țevi GSh-23 de 23 de milimetri avea o capacitate de 420 de cartușe. Opțional, se putea atașa o gamă variată de rachete aer-aer, precum R-3, R-13M sau R-60 pentru modelele ulterioare, dar și bombe sau rachete fără ghidaj. Capacitatea de stocare se putea ridica la 2000 de kilograme.
Pentru vremea aceea, MiG-21 era un aparat de zbor cu un sistem de manevrare foarte flexibil, chiar dacă acest aspect nu mai prezintă o așa mare importanță în prezent. În anii 1960 și 1970 reprezenta o armă periculoasă în mâinile unui pilot experimentat, fiind un inamic de temut chiar și pentru avioanele vestice mai performante, precum F-4.
„Poate că cea mai importantă lecție pe care am învățat-o din confruntarea cu un MiG-21 este legată de manevrabilitatea acestuia, dar și că este nevoie de mare atenție în cazul în care te implici în luptă cu acesta”, spunea un pilot din cadrul Forțelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii.
În îndelungata perioadă de folosire, MiG-21 a înregistrat un palmares impresionant. S-a descurcat respectabil împotriva avioanelor pakistaneze F-86 și F-104, doborând mai multe dintre acestea în timp ce a fost avariat doar ușor.
Împotriva piloților experimentați israelieni de pe Mirage III și F-105, MiG-21 nu prea a avut șanse. În Vietnam, MiG-21 și-a arătat cu adevărat capacitatea impresionantă doborând mai multe avioane americane F-4 și F-105 având avantajul dat de manevrabilitatea crescută.
Per ansamblu, acest avion a fost unul de succes, ieftin și foarte agil. După aproape 50 de ani de activitate, MiG-21 pare să fie încă puternic, chiar dacă începe să fie scos din uz. Chiar dacă avioanele de luptă rusești mai performante, ca MiG-23 sau MiG-29 prind tot mai mult având, MiG-21 încă mai are de zburat până a fi eliminat complet din dotarea armatei.
MiG-21F este modelul original. Litera „F” vine de la numele de cod „Frontline”. Era dotat cu două tunuri de 30 de milimetri și cu rachete fără ghidaj. Nu era dotat nici cu sistem radar. Acest aparat de zbor era propulsat de un motor R-11F-300 Turbojet. A fost lansat în 1959 și produs până în 1960. Doar 83 au fost produse înainte să apară modele îmbunătățite.
MiG-21F-13 reprezintă modelul îmbunătățit, dotat cu un tun și două rachete aer-aer K-13 (R-3S). Cu toate acestea, încă nu avea un sistem radar. Motorul era un R-11F2-300 Turbojet îmbunătățit. Înlăturarea unuia dintre cele două tunuri a permis stocarea a mai mult combustibil. Acest model a fost lansat în 1960 li produs între 1960 și 1965.
MiG-21FL avea scopul de a fi exportat către India, livrările fiind începute în 1965. A fost produs în Uniunea Sovietică între 1964 și 1968. În timpul conflictelor dintre India și Pakistan aceste avioane au produs pagube însemnate aviației pakistaneze. Cu toate acestea, pe fondul accidentelor numeroase cu acest avion, MiG-21FL a primit apelativele de „sicriu zburător”. Între 1971 și 2012, un total de 482 de MiG-uri s-au prăbușit în India, iar acest model a fost retras complet din aviația indiană în 2013.
MiG-21 LanceR reprezentau modelele românești îmbunătățite cu sisteme radar mai eficiente și afișaj LCD. LanceR-A este un model de atac la sol, LanceR-B este un model de instructaj cu două locuri, iar LanceR-C este un avion special de interceptare.
Aceste aparate de zbor sunt compatibile cu mai multe tipuri de rachete și bombe israeliene, printre care și rachetele aer-aer Python-3 sau bombele cu ghidaj laser Griffin și Lizard. MiG-21 LacnceR poate folosi și rachete aer-aer de rază scurtă FrenchMagic 2.
Cel mai mare avion din lume a pierit în atacurile rușilor asupra Ucrainei
Concorde, o capodoperă tehnologică. Cine a construit primul avion supersonic de pasageri din lume
Grumman F-11 Tiger: Al doilea avion supersonic al Marinei SUA are o istorie ciudată