În urmă cu 120 de milioane de ani, în bazinul Changma din China exista un lac, unde trăia o pasăre de mărimea unui porumbel, asemănătoare cu un huhurez, cunoscută sub numele de Brevidentavis zhangi. Oasele sale s-au fosilizat în rocă, iar în vara anului 2005, un paleontolog i-a găsit craniul, cu tot cu micii dinți preistorici ai păsării.
Bazinul Changma, așa cum îl cunosc acum paleontologii, este al doilea cel mai bogat sit de fosile de păsări mezozoice din lume. Dar printre cele aproximativ 120 de specimene descoperite, există doar șase cranii. Timp de mai bine de un deceniu de la descoperirea lor, craniile au rămas nestudiate.
Asta până când paleontologul Jingmai O’Conno și-a asumat sarcina de a le analiza. Ea a identificat două noi specii de păsări dinozaur, Meemannavis ductrix și Brevidentavis zhangi.
Într-un articol publicat în Journal of Systematics and Evolution, O’Connor și echipa sa au început să dezlege misterul ciudatei maxilare a lui Brevidentavis zhangi.
După milioane de ani petrecuți sub pământ și câteva erori de conservare comise de oameni, studierea acestor specimene a reprezentat o adevărată provocare. Cele șase cranii au fost aplatizate în pământ. Odată excavate, ele au fost acoperite cu clei. Lipiciul dizolvabil este adesea folosit pentru a stabiliza fosilele, dar această substanță era groasă, strălucitoare și permanentă. Acest lucru îngreunează studierea fosilelor.
În cele din urmă, O’Connor nu numai că a reușit să identifice două specii noi printre cranii, dar a reușit să identifice un întreg gen nou de păsări mezozoice. Le-a numit Meemannavis ductrix, după Meemann Chang, prima femeie care a condus Institutul de Paleontologie și Paleoantropologie a Vertebratelor din China (IVPP). Pe de altă parte, numele lui Brevidentavis înseamnă „pasăre cu dinți scurți”.
Dincolo de dinții săi, Brevidentavis avea o altă caracteristică ciudată, ceva cunoscut paleontologilor în cazul prădătorilor. Este, în esență, un os mic care se sprijină chiar în partea din față a maxilarului, scrie Atlas Obscura.
Echipa a folosit o scanare pentru a cartografia structurile osoase interne ale craniului și apoi au folosit o colorare chimică pentru a dezvălui structurile țesuturilor. Aceste scanări au arătat un canal prin care un nerv ar fi trebuit să curgă pe lungimea mandibulei păsării până în predentar. Acest lucru înseamnă că pasărea ar fi fost capabilă să simtă și să perceapă lucruri prin dinți și prin predentar.
Această abilitate neobișnuită ar fi putut ajuta Brevidentavis să pipăie în albia noroioasă a lacului în căutarea prăzii.
Când vine vorba de studiul Brevidentavis și al altor păsări cretacice – cele care au prosperat la sfârșitul perioadei mezozoice – paleontologii încearcă în mod constant să descifreze de ce câteva păsări au supraviețuit, în timp ce restul au dispărut odată cu dinozaurii.
Urme de dinozauri vechi de 112 milioane de ani, distruse de un utilaj de construcție
Noi informații despre cum se mișcau dinozaurii, dezvăluite printr-un studiu muscular
Întunericul cauzat de asteroidul care a ucis dinozaurii a distrus viața pe Pământ în 9 luni
Eventualul succes al Starship de la SpaceX îi îngrozește pe oficialii NASA