Jupiter emite raze X foarte puternice. De ce nu au mai putut fi văzute până acum?

Jupiter emite raze X extraordinar de puternice; de fapt, este cea mai mare energie luminoasă detectată vreodată de la o planetă din Sistemul Solar, în afară de Pământ.

Folosind observatorul spațial NuSTAR al NASA, oamenii de știință au observat că Jupiter emite raze X de înaltă frecvență, fiind cea mai puternică energie luminoasă detectată vreodată pe o planetă din sistemul nostru solar, alta decât Pământul, potrivit unui comunicat al NASA.

• O nouă teorie a dezvăluit forma fotonilor
• S-a descoperit că astronauții procesează sarcinile mai lent în spațiu

„Este destul de dificil pentru planete să genereze raze X în intervalul pe care îl detectează NuSTAR. Dar Jupiter are un câmp magnetic enorm și se rotește foarte repede”, a spus Kaya Mori, astrofizician la Universitatea Columbia și autor principal al studiului publicat în revista Nature Astronomy.

„Aceste două caracteristici fac ca magnetosfera planetei să acționeze ca un accelerator gigant de particule și asta face posibile aceste emisii de energie mai mare”, a adăugat ea, conform Futurism.

Jupiter emite raze X puternice, dar e dificil ca acestea să poată fi detectate

Echipa lui Mori a descoperit că razele X de înaltă energie venite de la Jupiter au fost declanșate de electronii individuali care se ciocnesc și sunt încetiniți foarte mult de atomii încărcați din atmosfera planetei. Această decelerare îi face să piardă energie sub formă de raze X, un proces cunoscut sub numele de „bremsstrahlung” („radiația de rupere”, în limba germană).

Cercetarea ar putea explica, de asemenea, de ce sonda spațială Ulysses de la NASA, care a fost lansată în 1990, nu a reperat nicio emisie de raze X de pe planetă.

„O simplă extrapolare a datelor NuSTAR ar arăta că Ulysses ar fi trebuit să fie capabilă să detecteze razele X ale lui Jupiter”, a spus Shifra Mandel, doctorand la Columbia și coautor al lucrării.

„Descoperirea acestor emisii deschide un nou capitol”

„Dar am construit un model care include emisia bremsstrahlung și acel model nu numai că se potrivește cu observațiile NuSTAR, ci ne arată că chiar și la energii mai mari, razele X ar fi fost prea slabe pentru ca Ulysses să le poată detecta”, a adăugat Mandel.

„Descoperirea acestor emisii nu închide cazul, ci mai degrabă deschide un nou capitol. Încă avem atât de multe întrebări despre aceste emisii și sursele lor”, a spus coautorul William Dunn, cercetător la University College London.

Vă recomandăm să citiți și:

O exoplanetă în formă de minge de rugby, descoperită cu ajutorul telescopului CHEOPS

De ce imaginile Apollo de pe Lună nu sunt false? Explicația lui Neil deGrasse Tyson

Rocile lunare colectate de China sunt mai tinere decât mostrele Apollo și nimeni nu știe de ce

Cum sunt pregătiți magneții pentru mașinăria Large Hadron Collider