Ținuta și culoarea pielii tale pot să te ferească sau nu de mușcăturile țânțarilor. Noi cercetări în domeniu, conduse de specialiști din cadrul Universității din Washington indică faptul că speciile comune de țânțari sunt atrase de anumite culori, în special, portocaliu, negru și cyan.
Țânțarii ignoră alte culori, precum verde, albastru, violet sau alb, precizează Phys. Cercetătorii cred că aceste descoperiri ajută la explicarea modului în care țânțarii își identifică victimele, de vreme ce pielea umană, în ciuda pigmentării, emite anumite „semnale” de un roșu-portocaliu aprins.
„Se pare că țânțarii se folosesc de mirosuri pentru a identifica ceea ce se află în jurul lor, precum un candidat perfect pe care să-l muște,” spune Jeffrey Riffel, profesor la Universitatea din Washington și unul dintre autorii unui nou studiu pe această temă.
Rezultatele acestei munci de cercetare au fost publicate în Nature Communications. Acestea dezvăluie felul în care simțul olfactiv al țânțarilor influențează modul în care aceștia răspund la stimulii vizuali. Știind care anume sunt culorile „apetisante” pentru ei, dar și cele care nu sunt, se poate contribui la dezvoltarea unor metode noi de a ne proteja.
Există trei elemente principale care atrag țânțari: respirația, transpirația și temperatura corpului. În studiul supus discuției, a fost identificat și un al patrulea – culoarea roșie, care nu doar că poate să fie găsită în haine, ci și pe piele. Nuanța pielii nu are nicio importanță, pentru că toți purtăm o „amprenta roșie.”
În cadrul experimentelor, echipa a urmărit comportamentul unei femele din specia țânțarului febrei galbene, Aedes aegypti, atunci când era supusă unor stimuli de diferite culori. La toate speciile de țânțari, doar femelele consumă sânge, dar o mușcătură din partea speciei mai sus amintite, poate să transmită febra Denga, febra galbenă, virusul Chikungunya sau pe cel Zika.
Cercetătorii au urmărit comportamentele țânțarilor închiși individual, în cadrul unei unor camere de testare în miniatură, în interiorul cărora au inserat anumite mirosuri și au oferit diverși stimuli vizuali. În lipsa mirosurilor, țânțarii au ignorat în cea mai mare parte un punct aflat în fundul camerei. După ce au inserat CO2, insectele au ignorat în continuare punctul – fie că era verde, albastru sau violet. Dar dacă era roșu, portocaliu, negru sau cyan, țânțarii erau atrași.
Când echipa repetat experimentul, folosindu-se de planșe care imitau pigmentul pielii umane, țânțarii au zburat din nou spre stimul vizual, dar numai după ce dioxidul de carbon a fost inserat în cameră.
Genele sunt cele care determină preferința acestor femele de țânțari pentru roșu sau portocaliu. Țânțarii cu mutații genetice, necesare pentru perceperea olfactivă a dioxidului de carbon, nu au mai indicat nicio preferință de culoare în cadrul testului.
O altă tulpină de țânțari mutanți, cu unele schimbări legate de văz – astfel încât să nu mai perceapă undele de lumină lungi – nu mai percepeau atât de bine prezența dioxidului de carbon.
Este încă însă nevoie de multă muncă de cercetare pentru a afla cum alți stimuli vizuali sau olfactivi – precum secrețiile pielii – determină țânțarii să aleagă anumite ținte. Alte specii de țânțari pot avea, desigur alte preferințe de culoare. Dar aceste noi descoperiri ne spun un lucru important despre aceste insecte: sunt atrase de culoare.
Pe cine înţeapă cel mai mult ţânţarii? Își aleg victimele cu atenție
„Pielea din ciuperci”, o alternativă sustenabilă care ar putea salva planeta