Motivul pentru care cercetătorii vor să foreze în inima unui vulcan din Islanda

Cercetătorii vor să foreze în inima vulcanului Krafla din Islanda. Valoarea proiectului este 100 de milioane de dolari, iar oamenii de știință vor să facă progrese în studiul energiei geotermale din „roci super fierbinţi”.

În nord-estul Islandei, o echipă de cercetători internaţionali se pregăteşte să foreze doi kilometri în inima vulcanului Krafla, una dintre cele mai impresionante minuni naturale ale ţării. Vulcanul este considerat un proiect de tip Jules Verne care vizează crearea primului observator subteran de magmă din lume, potrivit AFP.

• Un studiu arată că oamenii poate absorbi vitamine direct din aer
• Mulți oameni suferă fără să știe de „ura față de mișcare”

Proiectul valorează 100 de milioane de dolari şi a fost lansat în 2014, iar primele foraje vor începe în 2024. Implică oameni de ştiinţă şi ingineri de la 38 de institute de cercetare şi companii din 11 ţări, printre care SUA, Marea Britanie şi Franţa.

Echipa „Krafla Magma Testbed” (KMT) speră să foreze în camera magmatică a vulcanului. Spre deosebire de lava aruncată la suprafaţă, roca topită de sub suprafaţă rămâne un mister. KMT este primul observator de magmă din lume, a declarat pentru AFP Paolo Papale, vulcanolog la Institutul naţional italian de geofizică şi vulcanologie INGV.

„Nu am observat niciodată magmă subterană, în afară de întâlniri întâmplătoare în timpul forajului” în vulcani din Hawaii şi Kenya, precum şi la Krafla în 2009, spune el.

Observatorul de magmă este rezultatul unei descoperiri neaşteptate

Oamenii de ştiinţă speră că acest proiect va duce la progrese în ştiinţa fundamentală şi la aşa-numita energie geotermală din „roci super fierbinţi”. De asemenea, ei speră să aprofundeze cunoştinţele despre predicţia şi riscurile vulcanice. „Să ştim unde se află magma… este vital” pentru a fi pregătiţi pentru o erupţie. „Fără acest lucru, suntem aproape orbi”, spune Papale.

La fel ca multe descoperiri ştiinţifice, observatorul de magmă este rezultatul unei descoperiri neaşteptate. În 2009, în timp ce inginerii extindeau centrala geotermală din Krafla, un burghiu de foraj a atins din întâmplare o pungă de magmă de 900 de grade Celsius (1.650 Fahrenheit), la o adâncime de 2,1 kilometri. A ieşit fum din gaura de sondă, iar lava s-a scurs la nouă metri în susul puţului, deteriorând materialul de foraj, însă nu a avut loc nicio erupţie şi nimeni nu a fost rănit.

Vulcanologii şi-au dat seama că se aflau la îndemâna unui buzunar de magmă estimat a conţine aproximativ 500 de milioane de metri cubi. Oamenii de ştiinţă au fost uimiţi să găsească magmă la o adâncime atât de mică. Ei se aşteptau să poată fora până la o adâncime de 4,5 kilometri înainte de a se întâmpla acest lucru. Studiile au arătat ulterior că magma avea proprietăţi similare cu cea de la o erupţie din 1724, ceea ce înseamnă că era veche de cel puţin 300 de ani.

„Această descoperire are potenţialul de a reprezenta un progres uriaş în capacitatea noastră de a înţelege multe lucruri diferite”, de la originea continentelor, până la dinamica vulcanilor şi sistemele geotermale, a transmis Papale.

Forarea într-un mediu atât de extrem, o provocare

Descoperirea întâmplătoare a fost de bun augur şi pentru Landsvirkjun, agenţia naţională de electricitate care administrează situl. Atât de aproape de magma lichidă, roca atinge temperaturi atât de extreme încât fluidele sunt „supercritice”, o stare intermediară între lichid şi gaz.

Energia produsă acolo este de cinci până la zece ori mai puternică decât într-un foraj convenţional.

În timpul incidentului, aburul care s-a ridicat la suprafaţă a avut o temperatură de 450C, cea mai mare temperatură a aburului din vulcan înregistrată vreodată. Două puţuri supercritice ar fi suficiente pentru a genera capacitatea de 60 de megawaţi a centralei, deservită în prezent de 18 foraje.

Landsvirkjun speră ca proiectul KMT să ducă la „o nouă tehnologie pentru a putea fora mai adânc şi pentru a putea exploata această energie pe care nu am reuşit să o facem până acum”, a declarat şeful operaţiunilor geotermale şi al gestionării resurselor, Vordis Eiriksdottir.

Dar forarea într-un mediu atât de extrem este o provocare din punct de vedere tehnic. Materialele trebuie să fie capabile să reziste la coroziunea cauzată de aburul foarte fierbinte.

Posibilitatea ca operaţiunea să declanşeze o erupţie vulcanică este un lucru de care, în mod natural, ar fi îngrijoraţi, a transmis John Eichelberger, geofizician la Universitatea din Alaska Fairbanks şi unul dintre fondatorii proiectului KMT.

„În total, o duzină de găuri au lovit magma în trei locuri diferite (din lume) şi nu s-a întâmplat nimic rău”.