Mesajul înfiorător al unui medic român: Dacă vedeți negru în fața ochilor, e culoarea sacilor

Mesaj lugubru al unui medic din Craiova. Doctorul încearcă să atragă atenția celor care ajung la spital că tot medicii și asistenții vor avea grijă de ei, deoarece unii guvernanți vor fi la golf, Armin van Buuren va mixa la un alt Untold, iar dacă ajung să vadă negru, este culoarea sacilor.

„Dragii mei, bunii mei (vorba lui Mircea Albulescu), iubiții mei prieteni, dacă va fi (Doamne ferește să fie!) să fiți pe un pat de spital cu 40 de grade febră de la Covid, lângă voi vom fi noi, medicii și asistenții! Îmi cer scuze că vă distrug Universul dar Xena nu va fi, Superman nici atât (nu intră în fișele de post ale lor iar dacă nu e sămânță de scandal este neinteresant pentru ei…), Guvernul (ăsta sau altul) va fi tot la Palatul Victoria, alții vor fi la golf…Nu va fi nimeni să vă administreze antitermice dintre ei, să vă scadă febra până nu mai vedeți unicorni și pe străbunica mestecând Orbit, că așa reacționează sistemul nervos central la 40 de grade temperatură – fabulează. Ca și unii dintre cei de care am scris mai sus, doar că ei o fac și fără febră…”, este mesajul medicului Lucreţiu Radu de la Spitalul Filantropia din Craiova, postat pe o rețea de socializare online.

• Unul dintre marii producători de cărbune din lume renunță la extracție
• Vești proaste pentru 4.000 de angajați Ford! Gigantul auto pregătește concedieri în Europa

„Armin van Buuren va fi bine mersi, mixând la vreun alt Untold”

În plus, medicul le spune celor care ajung la spital și le vine să tușească până rămân fără aer că „medicina veche dacică nu a lăsat prin tunelurile din Bucegi nici un elixir miraculos pe care să vi-l dăm, vom face tot ce am învățat vreo șase ani de facultate, plus rezidențiat, plus primariat, plus…, vom utiliza aceleași medicamente făcute de Big Pharma deși asta este o tâmpenie pentru că, nu e așa, sculptorul în rigips Sile Rigidizatorul v-a tot explicat că deține date certe privind faptul că, noi, medicii, suntem vânduți companiilor farmaceutice și că virusul nu există, informații certe pe care i le spusese lui o vară de ginere a unui socru mic din Spania… Și nu, nici Sile nu va fi lângă voi”.

„Dacă va fi (Doamne ferește să fie!) să fiți pe un pat de spital cu o sete imensă de aer, tot de la Covid (așa, cum se întâmplă când ai 80-85 saturație în oxigen, începi să nu ai aer și tragi greu, greu de tot de plămâni) lângă voi vom fi tot noi, medicii și asistenții! Armin van Buuren va fi bine mersi, mixând la vreun alt Untold sau prin vreo discotecă altora cum erați voi acum câteva luni, Axwell & Ingrosso se vor fâțâi prin Suedia, fără timp și fără chef să vă țină vouă măștile de oxigen… Nici fata aia mișto fără mască de la magazinul din colț cu care stăteai de vorbă despre nucleotidele ARN-ului mesager altoite de oculta mondială nu va fi. Că nu ar avea de ce. Sau pentru că ea este la alt salon, în alt pat, la alt spital… Dacă va fi (Doamne ferește să fie!) să fiți pe un pat de spital și veți vedea, deasupra capului Dvs. o față necunoscută, cu ochelari, cu vizieră și cu un furtunaș în mână, asta va însemna că medicul acela se pregătește să vă intubeze și în nici un caz nu că este un microfon și nu e nici un reporter care vă întreabă cum este cu geopolitica, cu proteinele Spike, cu posedații care își devorează copii în ritualuri sinistre așa cum ai aflat de la sudorul care ți-a închis balconul, cum e cu încălzirea globală, cum e cu algele verzi în pictura lui Picasso, chestii de astea pe care le-ai studiat în doi ani la seral… Dacă va fi (Doamne ferește să fie!) să vedeți negru în fața ochilor, după asta nu va mai fi nimic. Va fi prea târziu să te gândești de ce nu te-ai vaccinat (puteai tu cumva să duci și cip-urile alea 5G și metalonucleoizii ăia din vaccin, și ce o mai fi băgat Bill Gates în vaccin ca să moară unii și să poată schimba șeful de scară de la S12 din Ferentari …) sau de ce măcar nu te-ai protejat cu banala aia de mască… Veți vedea (Doamne ferește!) negru pentru că asta e culoarea sacilor. A sacilor finali. Neagră. Vă treziți cumva dragii mei, bunii mei (vorba lui Mircea Albulescu), iubiții mei prieteni?”, afirmă Lucreţiu Radu, citat de Mediafax.