Bacovia, marele poet simbolist al României de o sensibilitate aparte

George Bacovia s-a născut în 1881 la Bacău și a murit în 1957 la București. Încă din copilărie, Bacovia, născut George Andone Vasiliu, a studiat limba germană.

În 1888, după ce se îmbolnăvește de malarie, înscrierea lui Bacovia în ciclul primar este amânată cu un an. Primele clase le urmează la Școala domnească nr. 1 din Bacău. Mai apoi, la Gimnaziul „Principele Ferdinand” din Bacău, tânărul Bacovia demonstrează abilități pentru desen, muzică și gimnastică.

• Kurt Cobain, viața unui om prins între sensibilitate, faimă și autodistrugere. „Vreau să cred în Dumnezeu.…
• Stilul personal ca mecanism de adaptare în perioade de instabilitate socială

După un semestru la o școală militară și absolvirea liceului din Bacău, Bacovia se înscrie la Facultatea de Drept din București. În același timp, poetul a devenit un personaj foarte cunoscut și important al lumii literare ca membru al clubului literar al lui Alexandru Macedonski, acolo unde poezia „Plumb” a fost citită pentru prima dată și a impresionat audiența.

„Stam singur în cavou… și era vânt…”

Din punct de vedere profesional, Bacovia a activat de câteva ori în Ministerul Muncii, Ministerul Artelor, Ministerul Minelor și Petrolului și cel al Instrucțiunii. Însă, pe tot parcursul vieții sale, Bacovia a scris și a publicat opere.

Ca poet, Bacovia a fost considerat inițial un simbolist, mai ales în urma apariției primului său volum de poezii, „Plumb” (1916) și a influenței lui Alexandru Macedonski, însă volumul „Scîntei galbene” (1926) a fost considerat un exemplu de poezie modernă. Numeroși critici l-au considerat un poet al noilor curente literare, precum suprarealismul, existențialismul, imagismul și psihografia. Volumul de poezii „Plumb” (1916) a fost publicat sub îngrijirea distinsului poet Ion Pillat, „prietenul care i-a adunat cu silă” versurile.

„Dormeau adânc sicriele de plumb,/ Și flori de plumb și funerar veșmânt/ Stam singur în cavou… și era vânt…/ Și scârțâiau coroanele de plumb./ Dormea întors amorul meu de plumb/ Pe flori de plumb… și-am început să-l strig/ Stam singur lângă mort… și era frig…/ Și-i atârnau aripile de plumb”, scria Bacovia în „Plumb”.

În 1928, Bacovia s-a căsătorit cu Agatha Grigorescu, poetă și profesoară, autoare a volumului de versuri „Armonii crepusculare”. Cuplul se stabilește la București, unicul lor fiu, Gabriel, fiind născut în 1931.

Bacovia, un poet al tristeții și mâhnirii cu o sensibilitate aparte

Cu siguranță, Bacovia era un poet al tristeții și mâhnirii, însă acesta avea în același timp o sensibilitate aparte. Peisajele conturate de Bacovia sunt într-adevăr gri și dure, dar și pline de nostalgie și adevăruri. Fără îndoială, Bacovia este un poet care merită citit.

Poetul Bacovia s-a născut într-un oraș prăfuit și uitat al Moldovei, un oraș considerat „locul unde nu s-a întâmplat nimic” chiar de Mihail Sadoveanu, un alt mare scriitor român, în romanul cu același nume. Însă, în ciuda aparențelor, Bacovia a fost un important reprezentant al simbolismului românesc.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Artă post-modernă la Bacău. Cum arată statuia cu Bacovia care se ţine de mână cu doi copii

Se împlinesc 64 de ani de la moartea celui mai important poet simbolist român

10 lucruri de știut despre Mihai Eminescu, poetul național al României

Tanchistul-poet, copil de ţăran, care a schimbat istoria cu armele sale