Sistemul de curenți din Oceanul Atlantic (AMOC) și-ar fi pierdut stabilitatea pe parcursul secolului trecut, potrivit unor noi cercetări. O potențială prăbușire a acestui sistem de curenți oceanici, care stă la baza Curentului Golfului (esențial în producerea vremii calde și moderate în Europa), ar putea avea consecințe grave.
Denumit Criculația Meridională a Atlanticului (AMOC), acesta este un sistem de circulaţie interoceanic care transportă apă caldă de la tropice către suprafața nordului Atlanticului și apă rece spre sud, la fundul oceanului.
Sistemul are un rol major în temperaturile relativ blânde din Europa, dar influențează și sistemele meteorologice din întreaga lume. Prin urmare, o potențială prăbușire a acestui sistem de curenți din Oceanul Atlantic ar putea avea consecințe grave, potrivit studiului publicat în Nature Climate Change.
„AMOC este într-adevăr unul dintre sistemele cheie de circulație ale planetei noastre”, a afirmat autorul studiului, Niklas Boers de la Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic, Universitatea Freie din Berlin și Universitatea din Exeter.
Știm deja din unele simulări computerizate și din datele din trecutul Pământului, așa-numitele înregistrări paleoclimatice pe baza proxy-urilor moderne, că AMOC poate prezenta, în plus față de modul puternic atins în prezent, un mod de operare alternativ, substanțial mai slab. Această bi-stabilitate implică faptul că tranzițiile bruște între cele două moduri de circulație sunt în principiu posibile”, a mai spus el.
Un studiu din această primăvară a demonstrat că AMOC este în prezent la cel mai scăzut nivel din ultimii 1000 de ani. Cu toate acestea, încă să dezbate dacă slăbirea observată corespunde unei modificări a stării medii de circulație sau dacă este asociată cu o pierdere reală a stabilității dinamice.
Diferența este crucială, deoarece pierderea stabilității dinamice ar însemna că AMOC și-a atins pragul critic, dincolo de care ar putea avea loc o tranziție substanțială și, în practică, ireversibilă către modul slab”, a spus Niklas Boers.
Din păcate, nu există date observaționale pe termen lung ale rezistenței AMOC, însă acest sistem de curenți oceanici lasă așa-numitele amprente digitale în modelele de temperatură și salinitate de la suprafața mării din Oceanul Atlantic.
„O analiză detaliată a acestor amprente digitale în opt indici independenți sugerează acum că slăbirea AMOC din secolul trecut este probabil asociată cu o pierdere în stabilitate”, a precizat Boers.
Constatarile susțin ipoteza că declinul AMOC nu este doar o fluctuație sau un răspuns liniar la creșterea temperaturilor, dar probabil că înseamna apropierea unui prag critic dincolo de care sistemul de circulație s-ar putea prăbuși, se mai arată în studiul citat de Science Daily.
O serie de factori sunt importanți în acest fenomen, care se adaugă la efectul direct pe care încălzirea Oceanului Atlantic îl are asupra circulației sale.
Aceștia includ fluxul de apă dulce din topirea stratului de gheață din Groenlanda, topirea gheții marine, creșterea precipitațiilor și a nivelului râurilor. Apa dulce este mai ușoară decât apa sărată și reduce tendința apei de a se scufunda de la suprafață la adâncimi mai mari, în ocean, ceea ce este unul dintre factorii motori ai circulației.
„Nu m-aș fi așteptat ca cantitățile în exces de apă dulce adăugate în cursul secolului trecut să producă deja un astfel de răspuns în circulația curentului oceanic”, a menționat Boers, care a atras atenția că este nevoie de cercetări suplimentare urgente care să arate cât de departe sau de aproape de pragul critic este într-adevăr AMOC.
Deși importanța diferiților factori care afectează circulația curenților Oceanului Atlantic trebuie investigată în continuare, toți sunt legați de schimbările climatice cauzate de om.
Vă recomandăm să citiți și:
Paradoxul schimbărilor climatice: Gheţarii se topesc, însă Europa s-ar putea răci
Curentul Atlanticului de Nord ar putea să se oprească în următorul secol
Un submarin militar din Argentina a dispărut în Oceanul Atlantic