Cel mai mare rechin care a înotat vreodată în oceanele Pământului, Megalodonul, reprezintă încă o enigmă în evidențele paleontologice.
Megalodonul (Otodus megalodon) este cunoscut în primul rând în registrele de fosile prin dinții gigantici care au supraviețuit milioane de ani, mult timp după ce scheletul cartilaginos s-a dezintegrat. Din acești dinți uriași, la fel de mari precum o mână umană, oamenii de știință estimează dimensiunile uriașei fiare.
Totuși, stabilirea mărimii unui rechin pe baza dinților și a câtorva vertebre nu este o știință exactă, în special pentru o specie dispărută care ar fi putut fi extrem de diferită de rechinii moderni care prezintă o serie de morfologii.
Estimările anterioare au indicat că Megalodonul putea măsura de la circa 11 metri până la peste 40 de metri în lungime, stabilindu-se o dimensiune medie undeva între 15 și 18 metri.
O nouă metodă de calcul a dimensiunii Megalodonului, pe baza lățimii dinților fosilei, sugerează că aceste cifre au fost mult subestimate. Rechinul uriaș ar fi măsurat în realitate aproximativ 20 de metri lungime, în medie.
Descoperirea a fost făcută de paleontologi din Germania cu ajutorul unor studenți.
Deși scheletele Megalodonilor lipsesc din registrele de fosile, dinții acestor animale isturice sunt din abundență. Bestiile uriașe au dominat oceanele în urmă cu 3,6 până la 23 de milioane de ani.
Rechinii își regenerează dinții pe parcursul vieții, ajungând să aibă până la 40.000 de dinți într-o viață. Un Megalodon avea în gură, în orice moment, până la 276 de dinți, destul de mulți.
Pentru a estima dimensiunea rechinului, oamenii de știință folosesc de obicei ecuații bazate pe lungimea dinților. Trebuie aflat mai întâi poziția dintelui în gura rechinului și apoi se folosește o ecuație pentru poziția respectivă.
Cu toate acestea, un set aproape complet de dinți de Megalodon donat către Muzeul de Istorie Naturală din Florida, în 2015, a ridicat o serie de întrebări privind poziția lor în gura fosilei.
Paleontologul Victor Perez, care lucra atunci la respectivul muzeu, a avut sarcina să le stabilescă poziția, împreună cu o echipă de studenți. În acest sens s-a folosit de o serie de replici ale dinților de Megalodon, imprimate 3D, când ceva nu funcționa, notează Science Alert.
Calculele studenților au variat între 12 și 45 de metri pentru același rechin, pe baza distanței față de centrul maxilarului. Ulterior, Victor Perez a realizat că nu tinerii greșeau în efectuarea măsurătorilor, ci metoda de calcul era una greșită.
Teddy Badaut, un paleontolog amator francez, a venit cu o soluție. Deoarece lățimea dinților unui rechin este limitată de mărimea maxilarului, iar dimensiunea maxilarului poate fi proporțională cu lungimea corpului rechinului, de ce nu s-ar fi realizat o estimare pe baza lățimii dinților, în loc de lungime.
Perez și Leder au conceput un nou set de ecuații, împreună cu un model pentru estimarea lățimii maxilarului pe baza relației dintre lățimea unui dinte și lățimea maxilarului.
L-au folosit apoi pe dinții de Megalodon din setul donat Muzeului Florida, precum și pe o serie de seturi de dinți de la alți rechini preistorici. Au obținut astfel un instrument de a măsura dimensiunea Megalodonului pe baza unui singur dinte.
Nu este încă unul perfect. Unii dinți de rechini sunt mai apropiați decât ai altor rechini și nu există informații despre asta pentru Megalodon. Noua cercetare poate aduce, însă, oamenii de știință mai aproape de a stabili adevărata dimensiune a acestui prădător antic înspăimântător.
Rezultatele cercetării au fost publicate în Palaeontologia Electronica.
Vă recomandăm să citiți și:
Viața secretă a rechinilor a fost dezvăluită: cultivă rețele sociale surprinzătoare
Top 10 cele mai bizare specii de rechini
Un dinte al uriaşului rechin Megalodon a fost furat
Creatura ce a ucis uriaşul Megalodon s-ar putea afla încă în oceanele din prezent