Junimea a fost un important curent cultural și literar, precum și o societate literară fondată în anul 1863 la Iași, de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti și Titu Maiorescu.
Totuși, Junimea nu a fost fondată printr-un act formal, asemenea Academiei Române aproximativ în aceeași perioadă la București. În schimb, Junimea a fost o comunitate de interese culturale și socio-politice.
Totodată, Junimea mai cuprindea un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.
Prin Junimea au fost descoperiți cei mai importanți scriitori români ai secolului XIX, cum ar fi Mihai Eminescu, I.L. Caragiale și Ion Creangă. Astfel, Junimea este considerată cel mai important curent literar între anii 1850 și 1900.
Înscrierile în societatea Junimea urmau deviza „Intră cine vrea, rămâne cine poate”, iar printre membrii societății s-au mai numărat și Ioan Slavici și Alexandru Dimitrie Xenopol. De asemenea, Vasile Alecsandri a fost numit membru de onoare al Junimii. Întâlnirile aveau loc în fiecare săptămână la casele lui Titu Maiorescu şi ale lui Vasile Pogor. Revista societății, „Convorbiri literare”, a apărut la data de 1 martie 1867, redactor fiind Iacob Negruzzi.
În cadrul societății Junimea, membrii săi doreau îndreptarea culturii române spre germanism, aceștia fiind influențați de studiile făcute în Germania și lucrările unor nume importante precum Hegel, Fichte, Scheling și Kant.
Atât Junimea, cât și revista „Convorbiri literare”, a jucat un rol major în evoluția culturii și literaturii române. În acest context, cel mai notabil este studiul „În contra direcției de astăzi în cultura română” elaborat de Titu Maiorescu în 1868 prin care face un scurt istoric al evoluției culturii românești și concluzionează faptul că românii nu au făcut nimic altceva decât să preia forme fără fond.
Curentul literar Junimea a avut un impact major asupra întregii societății românești. La mijlocul secolului XX, principiile Junimii se aflau deja la baza dezvoltării ansamblului cultural românesc. Însă, tot progresul înregistrat până atunci s-a năruit odată cu instaurarea regimului comunist în România. La fel ca orice alt sistem totalitar, regimul comunist nu tolera spiritul critic.
Gruparea secretă din care făcea parte Ion Creangă: ”Mă leg pe suflet şi pe Dumnezeu”
Moartea misterioasă a geniului Eminescu sau cine a vrut să îl facă nebun?