Sonda spațială Voyager a detectat un „zumzet persistent” dincolo de sistemul nostru solar, potrivit unui studiu.
Voyager 1 al NASA a fost lansată pe 5 septembrie 1977, de la Cape Canaveral, Florida, la bordul unei rachete Titan-Centaur, la doar câteva săptămâni după nava-soră Voyager 2.
Deși au fost proiectate inițial să funcționeze cinci ani, sondele trimit date la mai mult de 43 de ani de la lansare, în timp ce explorează spațiul interstelar.
Instrumentele de la bordul Voyager 1, care a trecut de marginea sistemului solar, au detectat sunete ale undelor plasmatice, potrivit unei cercetări publicate în revista Nature Astronomy.
O echipă de la Universitatea Cornell a studiat datele transmise de pe nava spațială, trimise de la 22 de miliarde de kilometri distanță, și a descoperit emisiile de gaze interstelare.
„Este foarte slab și monoton, deoarece are o bandă de frecvență îngustă”, a declarat într-un comunicat Stella Koch Ocker, doctorand în astronomie al Universității Cornell, citat de CNN. „Detectăm zumzetul slab și persistent al gazelor interstelare”.
Sonda spațială NASA Voyager 1 a zburat pe lângă Jupiter în 1979 și pe lângă Saturn în 1980, înainte de a traversa granița sistemului solar, în august 2012.
După intrarea în spațiul interstelar, instrumentul Plasma Wave System al Voyager 1 a detectat oscilații ale gazelor, cauzate de soare. Dar cercetătorii au observat, de asemenea, că între oscilații există un semnal constant și persistent.
„Mediul interstelar este ca o ploaie liniștită, blândă”, a declarat James Cordes, profesor de astronomie George Feldstein la Cornell și autor principal al studiului, într-un comunicat.
Voyager 1 este cel mai îndepărtat obiect creat de om aflat în spațiu și continuă să funcționeze, în ciuda vârstei și a distanței la care se află.