Arheologii din Spania au descoperit primul palat din Epoca Bronzului din Europa de Vest, în Murcia, Spania. Situl conține și un mormânt unic al unei femei, posibil o conducătoare (o prințesă sau o regină), care a fost înmormânată cu o diademă rară din argint, asemănătoare unei coroane.
Situl din Epoca Bronzului a fost descoperit în La Almoloya din Murcia, Spania, în 2014, iar înmormântarea fastuoasă a fost datată înainte de anul 1700 î.e.n..
Arheologii au descoperit scheletele unei femei și ale unui bărbat, precum și o serie de bunuri de prestigiu care erau toate într-o borcan mare aflat sub podeaua unei camere din ceea ce a fost denumit „primul palat din Epoca Bronzului din Europa de Vest”.
Echipa de cercetare de la Universitatea Autonomă din Barcelona, care a condus proiectul arheologic și a publicat recent un studiu în care detaliază descoperirea și investigațiile ulterioare, consideră că femeia împodobită bogat era o conducătoare din societatea El Argar din Epoca Bronzului timpuriu, posibil o prințesă sau o regină.
Potrivit arheologilor, este „unul dintre cele mai fastuoase morminte din Epoca Bronzului găsite vreodată în Europa”.
Datarea cu radiocarbon a stabilit că înmormântarea din borcan a avut loc la mijlocul secolului al XVII-lea î.e.n., în epoca de aur a societății argarice.
Au fost găsite și ofrande de animale, obiecte din aur și argint de o calitate excepțională și rămășițele unei femei și ale unui bărbat.
Autorii studiului menționează, în lucrarea publicată în revista Antiquity, că acest mormânt a fost atât de bogat încărcat încât numai 230 de grame din obiectele de argint ar fi fost suficiente pentru a plăti salariul zilnic al 938 de muncitori de atunci.
Femeia, care avea între 25-30 de ani când a murit, a fost la rândul ei împodobită cu brățări și inele de argint, împreună cu diadema, când a fost îngropată.
Bărbatul, în vârstă de 35-40 de ani, a fost îngropat purtând o brățară de cupru, elemente de fixare a părului din argint, precum și dopuri aurii pentru urechi. Analiza rămășițelor lor scheletice a indicat urme de cinabru, care ar fi putut fi folosit pentru vopsirea îmbrăcămintei sau a pânzelor de înmormântare, sau ca vopsea pentru corp.
Toate aceste elemente demonstrează că aceștia erau membri de elită ai societății lor, femeia având o importanță deosebită, deși rolul pe care l-a avut mai exact este încă un mister.
Cristina Rihuete Herrada, de la Departamentul de Preistorie, al Universității Autonome din Barcelona, a declarat că înmormântările duble sunt cunoscute în siturile argarice din Epoca Bronzului, dar reprezintă numai 10-20% dintre mormintele din fiecare sit.
De asemenea, cercetătorii se îndoiesc că a avut loc un sacrificiu în această dublă înmormântare.
„Când doi oameni sunt îngropați împreună, desigur, aceasta poate avea o interpretare: cineva a murit și cealaltă persoană a fost ucisă pentru a-i deveni tovarăș după moarte. Bineînțeles că această ucidere poate fi efectuată prin otrăvire sau prin mijloace nedetectabile, dar aceasta va fi o dovadă negativă. Nu avem, însă, dovezi pozitive care să susțină un sacrificiu, nici în această perioadă, nici în cea precedentă”, a precizat Rihuete Herrada pentru Ancient Origins.
Când rămășițele au fost examinate, cercetătorii au descoperit că, la momentul decesului, femeia suferea de anumite anomalii congenitale și o posibilă infecție pulmonară.
Scheletul masculin a prezentat, de asemenea, semne de uzură extinsă, iar echipa crede că probabil călărise mult pe cai. De asemenea, au găsit semne ale unor leziuni traumatice pe fața bărbatului, dar care se vindecaseră cu mult timp înainte ca acesta să moară. Se crede că el a murit cu puțin timp înaintea ei.
În cele din urmă, analiza genetică a dezvăluit ceva surprinzător: bărbatul și femeia au avut o fiică, a cărei înmormântare a fost descoperită într-o altă parte a sitului.
Aceasta a fost prima dovadă a legăturii biologice descoperite vreodată la o înmormântare argarică, astfel a fost o surpriză faptul că părinții și copilul nu au fost îngropați în apropiere, așa cum se anticipase”, a afirmat Rihuete Herrada.
Cauza morții copilei este necunoscută, dar se poate datora unei boli infecțioase, despre care se știe că a fost responsabilă pentru ratele ridicate de mortalitate infantilă la momentul respectiv, însă nu a lăsat urme scheletice.
Complexul La Almoloya a făcut parte din societatea El Argar, care a înflorit în perioada 2200 – 1550 î.e.n., în sud-estul Iberiei. Se pare că a fost un palat în care clasa conducătoare a trăit și și-a desfășurat activitatea până când a fost distrus de un incendiu, la scurt timp după ce femeia a fost înmormântată. Este situat la aproximativ 90 km de situl omonim El Argar.
Potrivit lui Rihuete Herrada, „este un palat în sensul politic și economic al cuvântului, așa cum a fost aplicat arheologiei mediteraneene de est: un complex arhitectural mare, cu spații diferite dedicate anumitor practici: ateliere, zone de procesare a alimentelor, de odihnă și de întâlnire”.
Înmormântarea în borcan a fost descoperită sub o cameră interesantă, despre care Rihuete Herrada spune că „ar putea aduna aproximativ 60 de persoane așezate în bănci de-a lungul pereților, avea o vatră foarte mare, fără egal în locuințele domestice, și lipsită de instrumente obișnuite și spații de depozitare care se găsesc în mod regulat în zone dedicate producției”.
Natura unică a acestei camere i-a determinat pe cercetători să o numească „Sala de adunări”, deoarece era special amenajată în acest scop și avea un caracter supradomestic clar.
Acest palat, primul de acest gen descoperit până acum în Europa de Vest, a fost doar una dintre inovațiile societății El Argar. Această societate din Epoca Bronzului timpuriu a fost, de asemenea, unul dintre primele grupuri din regiune care a folosit bronzul, a dezvoltat centre urbane complexe cu structuri monumentale și a avut o societate puternic stratificată.
După cum am menționat mai sus, femeia a fost îngropată cu o mulțime de bijuterii valoroase, iar rămășițele ei purtau încă o diademă, lucru pe care cercetătorii l-au considerat deosebit de important.
Diadema a fost o surpriză extraordinară. Sute de morminte fuseseră excavate, dar diademe de argint de acest tip sunt un obiect extrem de rar. Toate cele patru cunoscute până acum au apărut în secolul al XIX-lea și provin din situl El Argar. Deci, era posibil ca acest obiect să fie o trăsătură specifică a elitei conducătoare din acel loc. De aceea diadema La Almoloya a contribuit la clarificarea statutului politic și, așa cum spunem noi, emblematic al acestor diademe”, a precizat Cristina Rihuete Herrada, de la Departamentul de Preistorie, al Universității Autonome din Barcelona.
În studiul lor, cercetătorii din Spania au acordat o mare atenție naturii emblematice a diademei. De exemplu, ei scriu că „diademele și coroanele din metale prețioase sunt unele dintre cele mai ușor de recunoscut obiecte emblematice […] diademele sunt făurite pentru a fi purtate de persoane individuale”.
În societatea argarică, diademele au fost incluse în mormintele unor anumite femei și se crede că „raritatea, valoarea și proeminența” acestor artefacte identifică respectivele femei ca fiind puternice și importante.
Pornind de la semnificația socială a diadamei și a altor bunuri funerare rafinate și combinându-le cu locația, cercetătorii speculează că femeia îngropată în borcan ar fi putut fi „vârful unui lanț de comandă” la fața locului. Astfel, putea să fie o prințesă sau o regină.
În lucrarea lor, cercetătorii au mai scris că cele mai vechi exemple de diademe au fost interpretate „ca simboluri ale rangului, fiind purtate de lideri sau șefi cu putere militară”. Descoperirea diademelor unor femei din societatea argarică ridică întrebarea dacă ar fi fost o societate de stat guvernată de femei.
În societatea argarică, pe vremea când femeile din elită erau îngropate cu diademe, bărbații din elită erau înmormântați preferențial cu o sabie și un pumnal. Acești bărbați au fost îngropați cu mai puține ornamente personale decât femeile din aceeași clasă și în niciun caz aceste obiecte asociate bărbaților nu au avut un caracter emblematic. Întrucât astfel de arme erau cele mai eficiente mijloace de impunere a deciziilor politice, anumiți bărbați ar fi jucat un rol executiv, chiar dacă legitimitatea ideologică, precum și, poate, guvernarea, se aflau în mâinile femeilor”, au mai scris cercetătorii.
Descoperirile din situl La Almoloya oferă nu doar detalii despre societatea El Argar extrem de stratificată și palatul din Epoca Bronzului, ci dezvăluie și dimensiunile politice neașteptate ale acelei societăți, pe care cercetătorii o numesc „unică în Mediterana occidentală contemporană și Europa continentală”.
Cercetările în situl La Almoloya vor continua pentru a descoperi rămășițe de dinaintea palatului de la începutul Epocii Bronzului.
Top 10 femei care au intrat în istorie
Top 10 exemple tulburătoare de popoare care au practicat canibalismul
Descoperirea unui mormânt celtic în Câmpia Dunării a scos la iveală o comoară