Timp de zeci de ani, omenirea a visat că într-o bună zi va putea vizita alte sisteme stelare. Totuși, există o problemă: aceste sisteme sunt atât de îndepărtate, încât cu navele spațiale convenționale va fi nevoie de zeci de mii de ani pentru a ajunge chiar și la cel mai apropiat sistem stelar.
Însă, fizicienii nu sunt genul de oameni care renunță ușor. În cadrul unui nou studiu, Erik Lentz, astrofizician la Universitatea Göttingen din Germania, ar fi descoperit o nouă soluție viabilă pentru această dilemă.
Acesta este un domeniu care atrage numeroase idei strălucite, fiecare oferind o abordare diferită pentru rezolvarea problemei călătoriei mai rapide decât lumina, anume realizarea unui mijloc de a trimite ceva prin spațiu la viteze superluminice.
Cu toate acestea, există unele probleme cu această idee. În fizica convențională, în conformitate cu teoriile relativității lui Albert Einstein, nu există nicio modalitate reală de a atinge sau de a depăși viteza luminii, ceea ce ar fi necesar pentru orice călătorie măsurată în ani-lumină.
Însă, ce-ar fi dacă ar putea fi realizată cumva o călătorie cu o viteză superluminică, dar care să rămână în concordanță cu teoria relativității lui Einstein și fără să necesite o formă exotică de fizică pe care fizicienii nu au văzut-o niciodată?
În cadrul noilor cercetări, Lentz a propus o astfel de soluție care ar putea fi posibilă cu o nouă clasă hiper-rapidă de soliton, adică un tip de undă care își menține forma și energia în timp ce se mișcă la o viteză constantă (iar în acest caz, o viteză mai mare decât cea a luminii), potrivit Science Alert.
Potrivit calculelor lui Lentz, aceste soluții de soliton hiper-rapid pot exista în cadrul relativității generale și provin pur și simplu din densități de energie pozitivă, ceea ce înseamnă că nu este necesar să fie luate în considerare surse „exotice” de densitate a energiei negative care încă nu au fost verificate.
Cu îndeajuns de multă energie, configurațiile acestor unde ar putea fi capabile de mișcare superluminică și ar putea permite, cel puțin teoretic, unui obiect să treacă prin spațiu-timp și să continue să fie protejat de forțele mareice extreme.
Noul studiu reprezintă un exemplu impresionant de „gimnastică teoretică”, deși cantitatea de energie necesară înseamnă că această soluție este deocamdată doar o posibilitate pur ipotetică.
Astronomii au surprins o gaură neagră supermasivă ale cărei emisii au atins 99% din viteza luminii
Un cercetător propune un motor care se apropie de viteza luminii
O nouă limită de viteză pentru transferul informațiilor cuantice a fost observată de fizicieni