Ar trebui să fie simplu. Atunci când temperaturile de pe Terra cresc, cantități uriașe de apă înghețată blocate în ghețari încep să se topească, astfel eliberând apă în oceane și cauzând creșterea nivelului mărilor.
Prin comparație, atunci când temperaturile globale scad, ceea ce se întâmplă în timpul erelor glaciare, nivelul mărilor scade, pe măsură ce cantitatea de apă se retrage din oceane, fiind blocată încă o dată în calotele de gheață continentale. Acest proces continuu are loc încă din timpurile imemoriale. Însă, există și o problemă.
Timp de ani de zile, oamenii de știință care monitorizează aceste procese au sugerat că există o problemă a „gheții dispărute”: o discrepanță misterioasă între nivelurile mărilor foarte scăzute în urmă cu 20.000 de ani și volumul de gheață depozitat în ghețari în același timp.
Totuși, modelele științifice sugerează că volumul de gheață din ghețari la acel moment nu era îndeajuns de mare pentru a explica nivelul scăzut al mărilor. Așadar, cum poate fi explicată „gheața dispărută”?
În cadrul unui nou studiu coordonat de geofizicianul Evan Gowan de la Institutul Alfred Wegener din Germania, cercetătorii par să fi găsit, în sfârșit, o soluție.
Cu ajutorul unei noi metode de reconstruire numite PaleoMIST 1.0, oamenii de știință au reușit să producă modelul evoluției calotelor glaciare din trecutul mult mai îndepărtat decât cel explorat de modelele științifice anteriore.
„Se pare că am descoperit o nouă metodă de reconstituire a trecutului din urmă cu 80.000 de ani”, a spus Gowan.
Rezultatele modelului sugerează că anomalia din datele noastre nu este un caz de dispariție a gheții, ci mai degrabă este vorba despre inferențe eronate privind nivelul scăzut al mărilor din timpul ultimului maxim glacial.
„Așadar, noi nu am descoperit o cauză pentru problema dispariției gheții, iar reconstruirea noastră este compatibilă cu limitările existente ale nivelului mărilor”, au scris oamenii de știință, potrivit Science Alert.
Potrivit echipei, greșeala argumentului gheții dispărute provine din doi factori: dependența excesivă de indicatorii depărtați (dovezi sedimentare din alte locuri din lume), care nu ar putea reprezenta cu acuratețe media globală a nivelului mărilor considerat inițial; al doilea factor este metoda aparent eronată folosită pentru estimarea maselor glaciare.
„Modelul cu izotopi a fost folosit de ani de zile pentru a determina volumul gheții din ghețari până la milioane de ani înaintea perioadei noastre. Studiul nostru ridică semne de întrebare despre credibilitatea acestei metode”, a spus Paolo Stocchi, geofizician la Institutul Regal pentru Cercetarea Mărilor din Țările de Jos.
Un „vulcan de gheață” cu o înălțime de peste 13 metri a apărut pe o câmpie din Kazahstan
Un mineral întâlnit des pe Marte a fost descoperit ascuns adânc în gheața din Antarctica