Cel mai mare crater al Lunii dezvăluie secrete despre formarea satelitului nostru natural

Un crater care acoperă aproape un sfert din suprafața Lunii a dezvăluit noi informații despre modul în care s-a format satelitul natural al Pământului, iar descoperirile au implicații uriașe, au spus cercetătorii.  

O nouă analiză a materialului înlăturat din bazinul de impact Aitken de la Polul Sud al Lunii a permis oamenilor de știință să îmbunătățească cunoștințele despre perioada în care s-au dezvoltat scoarța și mantaua Lunii. Cercetătorii au folosit thoriu pentru a desluși ordinea evenimentelor.

• De Crăciun au loc mai multe atacuri de cord decât în oricare altă zi din an
• De ce uneori zăpada pare albastră?

„Aceste rezultate au implicații importante pentru înțelegerea formării și evoluției Lunii”, a scris echipa de cercetători coordonată de geologul planetar Daniel Moriarty de la Centrul Goddard pentru Zbor Spațial al NASA.

Cel mai mare crater de impact din Sistemul Solar

Pe o Lună care este acoperită de cratere de impact, bazinul Aitken de la Polul Sud iese în evidență. Având o lungime de 2.500 de kilometri și o adâncime de 8,2 kilometri, Aitken este cel mai mare crater de impact din Sistemul Solar.

Craterul a fost produs în urma unui impact uriaș în urmă cu 4,3 miliarde de ani, atunci când Sistemul Solar era încă un „bebeluș”. În acel moment, Luna era încă destul de caldă și maleabilă, iar impactul ar fi desprins o cantitate semnificativă de material de sub suprafață.

Unul dintre aspectele ciudate ale Lunii este că partea vizibilă este foarte diferită de cea întunecată. Fața vizibilă a Lunii este acoperită cu pete întunecate. Acestea sunt mările lunare, câmpii bazaltice întinse și întunecate formate în urma activității vulcanice antice de pe Lună.

Diferențe semnificative între cele două fețe ale Lunii

Prin comparație, partea întunecată a Lunii conține mai puține câmpii bazaltice și mai multe cratere. Scoarța de pe partea întunecată este mai groasă și are o compoziție diferită.

Mare parte din thoriul descoperit până acum apare pe fața vizibilă a Lunii, așa că prezența este interpretată de obicei ca fiind legată de diferențele dintre cele două fețe ale Lunii. Însă, o legătură cu materialul înlăturat din craterul de impact Aitken spune o poveste diferită.

Thoriul de pe Lună a fost depozitat în timpul unei perioade cunoscute drept Oceanul de Magmă Lunar. În această perioadă, în urmă cu 4,5 – 4,5 miliarde de ani în urmă, Luna ar fi fost acoperită de rocă topită care s-a răcit și solidificat treptat.

Ce sugerează noile cercetări

Noua analiză a dezvăluit că atunci când a avut loc impactul Aitken, evenimentul a excavat o cantitate imensă de thoriu din acest strat, aruncându-l pe suprafața lunară de pe fața vizibilă a satelitului.

Asta înseamnă că impactul ar fi avut loc înainte ca stratul de thoriu să se scufunde. Cercetările mai sugerează că stratul de thoriu ar fi fost distribuit global la acea vreme, și nu concentrate pe partea vizibilă, potrivit Science Alert.

Cele mai antice și importante evenimente din istoria lunară

De asemenea, impactul Aitken a topit rocă din adâncimi mai mari decât particulele ejecta, particulele aruncate la momentul impactului. Din punct de vedere compozițional, acestea sunt foarte diferite de materialul aruncat pe suprafață, conținând mai puțin thoriu. Astfel, asta sugerează că mantaua superioară avea două straturi compozițional diferite la momentul impactului care au fost expuse în moduri diferite.

„Formarea bazinului Aitken de la Polul Sud este printre cele mai antice și importante evenimente din istoria lunară. Nu a afectat doar evoluția termică și chimică, dar a și prezervat materiale eterogene din mantaua Lunii pe suprafață sub formă particule ejecta și impactite”, au scris cercetătorii.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Chinezii au adus pe Terra mai puține roci de pe Lună decât au planificat

Cele mai așteptate misiuni spațiale din anul 2021: Luna, Marte și cel mai puternic telescop spațial din lume

Motivul pentru care China și-a prăbușit intenționat o parte din nava spațială Chang’e-5 pe Lună

NASA vrea să pună centrale nucleare pe Lună până în 2026