Cercetări post-mortem dezvăluie diferențe clare ale celulelor creierului la oamenii care suferă de depresie

O comparație a țesutului cerebral de la indivizii care au murit prin sinucidere a fost pentru prima oară asociată cu depresia cronică, fiind vorba despre un declin dramatic al numărului de celule nervoase specifice.

Deși noul studiu nu demonstrează o cauză pentru acest declin și nu descrie cum ar putea un număr ridicat al acestor celule să protejeze sănătatea mintală, cercetarea stabilește o nouă eră pentru investigațiile care ar putea într-o bună zi duce la diagnosticarea timpurie și tratarea depresiei.

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

Oamenii de știință de la Institutul Universitar Douglas pentru Sănătate Mintală și Universitatea McGill din Canada au analizat țesut cerebral de la 10 bărbați diagnosticați cu depresie care au murit prin sinucidere. Acesta a fost comparat cu alte 10 mostre de țesut cerebral prelevat post-mortem din diferite regiuni ale creierului unor bărbați care au murit subit, însă fără a fi diagnosticați cu o tulburare mintală.

Posibile diferențe în anatomia creierului

Cercetătorii au fost foarte interesați de numărul de celule neuronale numite astrocite, un tip de celulă de susținere a neuronilor.

Cercetările anterioare privind posibile diferențe în anatomia creierului între oamenii cu depresie cronică și cei care nu suferă de această tulburare mintală au indicat existența unui rol a celulelor de susținere, în special în regiunile precum cortexul prefrontal și amigdala.

Astfel de țesuturi de susținere joacă un rol important în deplasarea nutrienților, menținerea echilibrului moleculelor și vindecarea traumelor asupra creierului și măduvei spinării.

O varietate largă de simptome și comportamente caracterizează depresia

Depresia este caracterizată printr-o varietate largă de simptome și comportamente, inclusiv o reducere sau absență a plăcerii, un sentiment continuu de vină sau tristețe, pierderea apetitului (în unele cazuri creșterea), precum și intenția de auto-vătămare, potrivit Science Alert.

Modul exact prin care apar aceste trăsături în urma schimbărilor celulare (care pur și simplu ajută căile noastre neuronale) rămâne deocamdată o întrebare fără răspuns.

„Am analizat astrocitele din creier prin țintirea anumitor proteine din structura lor, vimentină și GFAP. Țintirea vimentinei nu a mai fost folosită până acum în acest context, însă oferă o imagine completă și fără precedent asupra întregii structuri microscopice a celulei”, a explicat Liam O’Leary, neurolog și unul dintre autorii studiului.

Doar o singură piesă dintr-un puzzle imens

Comparațiile au dus la mai multe dezvăluiri. La fel ca în cazul GFAP (proteină acidă fibrilară glială), astrocitele care produc vimentină au fost reduse în mod semnificativ în mostrele de țesut cerebral colectate de la bărbații care sufereau de depresie.

Însă, diferențele în cortexul prefrontal au fost de două ori mai pronunțate în celule vimentine, astfel sugerând existența unui rol pentru acest tip de celulă de susținere.

Însă, studiul reprezintă doar o singură piesă dintr-un puzzle imens care ar putea explica depresia cronică sau majoră. Este foarte posibil ca, pe măsură ce oamenii de știință continuă să studieze astfel de afecțiuni psihice, să descoperim o multitudine de celule, căi neuronale și structuri care ar putea cauza una dintre principalele tulburări psihice din lume.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O stare fizică proastă ne face mai predispuși la depresie și la anxietate

Un medicament împotriva depresiei poate fi folosit pentru a trata „cancerul copilăriei”

Sistemul imunitar ne apără împotriva depresiei

Ketamina poate fi folosită pentru depresie. Cercetătorii nu știu însă cum funcționează