Este uimitor modul în care monumentele antice ale Romei au supraviețuit de-a lungul a două milenii. Aceste structuri au fost realizate din beton roman care conține un mineral rar care i-a permis să reziste chiar și mai mult de 2.000 de ani.
Un nou studiu sugerează că același mineral a fost găsit și în pereții unei centrale nucleare din Japonia. Cercetătorii de la Universitatea Nagoya au spus că formarea acestui mineral rar, cunoscut sub numele de tobermorit aluminos, crește rezistența pereților cu până la de trei ori.
Ei și-au publicat studiul în revista Materials and Design. Rezultatele acestuia ar putea ajuta oamenii de știință să dezvolte un beton mai puternic și mai ecologic decât ceea ce se folosește astăzi.
Ippei Maruyama, inginer de mediu la Universitatea Nagoya, și colegii săi au găsit tobermorit aluminos format în pereții de beton ai reactorului nuclear când temperaturile au fost menținute timp de 16 ani la 40 până la 55 de grade Celsius.
„Am constatat că hidrații de ciment și mineralele care formează rocile au reacționat într-un mod similar cu ceea ce se întâmplă în betonul roman, crescând semnificativ rezistența pereților centralei nucleare”, a spus Maruyama, conform Science Times.
Au prelevat câteva eșantioane de beton de la centrala nucleară Hamaoka din Japonia, care a funcționat timp de peste trei decenii, din 1976 până în 2009.
După o analiză aprofundată, au descoperit că pereții reactorului au fost capabili să rețină umezeala. Potrivit Phys, mineralele din beton reacționează la prezența apei, ceea ce a crescut disponibilitatea ionilor de siliciu și aluminiu și conținutul alcalin al peretelui, ducând la formarea tobermoritului aluminos.
În comparație cu betonul modern, numit ciment Portland, cimentul roman nu se corodează ușor într-o perioadă scurtă sub apa de mare sărată. În plus, cimentul Portland folosește silicați de calciu pulverizați care se întăresc la introducerea apei, care nu este diferită de betonul roman. Singura diferență este că utilizează ingrediente diferite, deoarece betonul roman folosește cenușă vulcanică.
”Betonul viu”, materialul de construcţie care se poate regenera precum un organism viu