Puțini români au auzit despre Grigore Procopiu. Nu a fost un politician de înalt nivel ca Ionel Brătianu, Vintilă Brătianu ori I.G. Duca. Nu a fost nici un politician mediocru. A fost de mai multe ori parlamentar, atât înainte cât și după Primul Război Mondial. Din această postură este arestat de către bolșevicii ruși, alături de alți 60 de parlamentari români, în dramaticul episod de la începutul anului 1918. Senator și avocat a fost un politician liberal care a pus umărul la binele României. Va rămâne în istorie atât prin ceea ce făcut în viața politică, cât și prin memoriile pe care le-a lăsat atât legate de perioada 1916-1918, dar și prin sfaturile pe care i le-a dat prim-ministrului liberal Ionel Brătianu.
Grigore Procopiu s-a născut la 2 decembrie 1859 într-o familie numeroasă a unui institutor din Câmpulung Muscel. A absolvit cursurile Facultății de Drept din București, apoi a activat o scurtă perioadă în magistratură. Ajuns la Râmnicu Vâlcea, decide să intre în avocatură. Se căsătorește, în 1887, cu Elena Cristescu, cu care va avea șase copii (trei băieți și trei fete). Treptat, devine o importantă figură a orașului, ajungând nu doar decan al Baroului Vâlcea, ci și primar al localității (între martie și decembrie 1907).
Intrat în viața politică, rămâne fidel ideilor liberale. Câștigă câteva mandate de deputat și de senator din partea PNL. În timpul Marelui Război, decide să-și urmeze colegii parlamentari nu doar în refugiul de la Iași, ci și în cel de la Odessa și Herson. Impresiile despre această perioadă au fost adunate în volumul „Parlamentul în pribegie”, publicat în ediție princeps imediat după război.
În ultimii ani ai vieții va renunța la cariera politică, fiind numit în componența nou-creatului Consiliu Legislativ, organism instituit prin Constituția din 1923 și care a contribuit la unificarea legislației pe teritoriul României Mari.
După nașterea României Mari, Procopiu s-a transformat vizibil într-un critic al deprinderilor morale ivite într-o societate bulversată de război: „Cei de sus să dea exemplu de cumpătare și moderațiune în traiul lor (…). Clasele conducătoare trebuie să-și dea seama că unul din mijloacele cele mai primejdioase de propagandă anarhică este deosebirea prea bătătoare la ochi între mizeria unora și luxul destrăbălat al altora”.
Aceste convingeri morale le-a reluat și într-o scrisoare personală adresată șefului său de partid, Ion I.C. Brătianu, la începutul marii guvernări liberale din perioada (1922-1926):
În aceste vremuri extrem de grele pentru țară, Partidul Liberal a făcut un act de curaj patriotic asumându-și răspunderea guvernării. El s-ar transforma însă într-un act de imprudentă temeritate dacă nu vom face absolut toate sforțările pentru reconstruirea morală și materială a țării (…). În activitatea sa la guvern, Partidul Liberal e dator să dea țării o îndrumare, larg, dar adevărat democratică. El va trebui să înlăture confuziunea ce se va face, din neștiință sau din rea-credință, între democrație și demagogie și să condamne tendințele de supralicitări demagogice îmbrăcate într-o falsă haină democratică”. (Grigore Procopiu, „Parlamentul în pribegie: 1916-1918. Amintiri, note și impresii”, Editura Humanitas, București, 2018)
Vila Florica, locul de suflet al Brătienilor unde s-au luat mari decizii pentru soarta României
Vasile Lascăr, omul care a pus bazele poliției române moderne
Cum i-a impresionat liberalul Ionel Brătianu pe liderii Antantei
Ion Gheorghe Duca: „Am fost primul ministru care după Unire a mers în Transilvania”
I. G. Duca, marele om de stat care a sfârșit tragic
Vintilă Brătianu și politica liberală „prin noi înșine”
Constituția liberală din 1923 și „spiritul unei democrații desăvârșite”
Ion Nistor, artizanul unirii Bucovinei cu România, închis forțat la Sighet pentru că a fost ministru
Ion C. Brătianu și cea mai lungă guvernare din istoria democratică a României
Un moment cheie în istoria României: Ionel Brătianu la Conferința de Pace de la Paris