Părți din meteoritul Aguas Zarcas, o mică rocă spațială, poroasă, care a căzut în Costa Rica în 23 aprilie 2019, ar putea să conțină „cărămizile” vieții.
Având dimensiunile unei mașini de spălat, roca s-a dezintegrat înainte de aterizarea pe Terra, între satele La Palmera și Aguas Zarcas, unde localnicii au găsit cioburi din ea.
Spre desoebire de alți meteoriți care au căzut pe Terra, rămășițele acestuia se dovedesc deosebit de speciale. Asteroidul din care provine era o rămășiță moale a începuturilor Sistemului Solar, fiind alcătuit din praful de la nebuloasa care se învârtea și care în cele din urmă a creat Sistemul nostru Solar.
Meteoriții expulzați în urma evenimentului aparțin unei clase rare numite condrite carbonice, care s-au format în primele ore ale apariției Sistemului Solar și sunt de obicei bogați în carbon. Acest meteorit special conține compuși de carbon complecși, probabil și aminoacizi (din care se formează proteinele și ADN-ul) și poate și alte substanțe necesare apariției vieții, mai complexe.
În timp ce alte bucăți de rocă de la începutul Sistemul Solar au devenit părți ale planetelor, meteoritul care a explodat deasupra satelor din Costa Rica a rămas intact, compoziția lui chimică fiind modificată în timp ca urmare a luminii solare care a stimulat crearea de compuși chimici din ce în ce mai complecși.
Un alt meteorit, care a explodat în 1969 deasupra localității Murchison, din Australia, avea caracteristici similare. Aminoacizii descoperiți în compoziția rocilor provenite din spațiu au contribuit la răspândirea ideii că viața de pe Pământ își are probabil originea în acești meteoriți. Precum meteoritul Murchison, aceste fragmente din Costa Rica conțin praf din vechea Calee Lactee, de dinainte ca Soarele nostru să se formeze.
Studiile despre acest meteorit sunt încă incomplete, însă cercetătorii sunt încântați că îl pot examina folosind tehnici moderne, care le permit să caute compuși organici complecși, poate chiar proteine, care chiar dacă au existat cândva în compoziția meteoritului Murchison au dispărut de mult timp, degradându-se în atmosfera Pământului. Deja există dovezi ale aminoacizilor în acest fragment Aguas Zarcas, care nu au mai fost găsite nicăieri pe Pământ.
Fragmentele meteoritului Aguas Zarcas pot oferi cele mai imaculate mostre ale Sistemului Solar timpuriu și ale norului de praf cosmic pre-solar, astfel că unii oameni de știință au spus, mai în glumă, mai în serios, că sunt mai valoroase decât aurul.
La acestea se pot adăuga alte probe pe care sonda japoneză Hayabusa2, lansată în 2014, le-a colectat de pe asteroidului Ryugu și pe care urmează să le aducă în decembrie pe Terra pentru a fi analizate și care ar putea conține condrită carbonică. În 2023, NASA va aduce pe Terra eșantioane de pe asteroidul Bennu, care ar putea fi similar cu Aguas Zarcas.
Până atunci, Aguas Zarcas rămâne cea mai bună sursă de compuși de carbon proveniți din spațiu, notează Live Science.
Lacul din craterul unui meteorit și-a schimbat brusc culoarea