Misterioasele ruine se află în nordul Peninsulei, în apropierea Deșertului Nefud.
În nordul Peninsulei Arabice se află o serie de structuri realizate din piatră și care ar avea o vechime de aproximativ 7.000 de ani. Scopul acestora nu este clar pentru oamenii de știință, dar un studiu recent argumentează faptul că acestea ar fi avut roluri ritualice, dar și în viața comunităților care l-au construit, notează Science Alert.
Aceste structuri sunt numite „mustatil” și sunt considerate printre cele mai vechi de structuri de piatră pe scară largă, care au fost construite cu câteva mii de ani înaintea piramidelor de la Giza. Sute de aceste structuri au fost identificate, iar arheologii cred că sunt într-un fel legate de creșterea teritorialității, întrucât regiunea cândva luxuriantă s-a transformat încetul cu încetul în deșert arid.
Primul studiu detaliat al mustatilelor a fost demarat în 2017, folosindu-se fotografiile prin satelit, care a dezvăluit amploarea și numărul acestor structuri enigmatice în c deșertul Harrat Khaybar din Arabia Saudită.
Numite „porți” datorită aspectului lor din aer, au fost descrise drept „două linii scurte și groase de pietre , aproximativ paralele, legate între doi sau mai mulți pereți subțiri”. Un studiu nou a fost realizat de către o echipă de arheologi condusă de Huw Groucutt de la Institutul Max Planck pentru Ecologie Chimică din Germania. Studiind imagini prin satelit din marginea sudică a deșertului Nefud, au identificat 104 noi structuri. Apoi au ieșit pe teren și le-au studiat de aproape.
La fel ca structurile Harrat Khaybar, cele din deșertul Nefud constau din două platforme scurte și groase, legate de pereți joși de lungime mult mai mare, care măsoară până la peste 600 de metri, dar niciodată mai mult de jumătate de metru în înălțime. Metode de construcție similare pot fi văzute în mai multe situri: pietre verticale au fost așezate în pământ pentru a forma forma de bază a peretelui și roci îngrămădite pentru a umple golul dintre ele. O structură prezenta urme de cărbune, care a datat mustatilele în urmă cu 7.000 de ani.
Cercetătorii explică faptul că construcția acestor structuri a avut loc într-o perioadă în care regiunea avea parte de o climă mult mai blândă, prezentând suprafețe mult mai mari de vegetație. Dar această perioada nu a durat prea de mult, un studiu recent sugerează că pajiștile au atins expansiunea maximă în urmă cu aproximativ 8.000 de ani, după care regiunea s-a uscat foarte repede, dând loc unui peisaj mai asemănător cu cel de astăzi.
Pentru ce au fost folosite efectiv mustatilele și de ce sunt atât de multe, este greu de explicat. Dar cercetătorii cred ca o concurență crescută pentru resurse și teritoriu ca urmare a înăspririi climei a jucat un rol important. Analiza acestor structuri reduce posibilitatea ca ele să fi avut o utilizare practică.
„Interpretarea noastră despre mustatile este că sunt site-uri rituale, unde grupuri de oameni s-au întâlnit pentru a efectua un fel de activități sociale în prezent necunoscute”, explică Huw Groucutt. Acesta adaugă că, cel mai probabil, acolo aveau loc sacrificii animale și festine ritualice.
O altă posibilitate este sugerată de apropierea unora dintre structuri. Cercetătorii speculează că scopul mustatilelor a fost reprezentat chiar de actul construirii lor, o activitate de întărire a legăturilor sociale, necesară cooperării între membrii unei comunități.
Studiul a fost publicat în The Holocene.
O nouă descoperire arheologică din Arabia Saudită contestă teoriile tradiţionale despre migraţionism