Deși încă nu există niciun leac, oamenii de știință continuă să acumuleze o înțelegere mai bună privind ce anume crește riscul ca o persoană să dezvolte boala Alzheimer. Un studiu recent a analizat alte 396 de studii și a reușit să identifice 10 factori de risc care au crescut posibilitatea apariției bolii.
Un nivel mai scăzut de educație este asociat un risc crescut de Alzheimer. Dovezi anterioare au arătat că persoanele care studiază pentru perioade mai lungi au un risc mai scăzut de dezvoltarea demenței. Cercetările au analizat creierul oamenilor cu diferite contexte educaționale și au arătat că persoanele mai educate au un creier mai greu. Având în vedere că oamenii care au demență își pierd o treime din greutate creierului, un creier mai greu înseamnă o persoană mai rezistentă.
Dovezile arată că dacă ne menținem creierul activ putem lupta împotriva demenței. Activități precum completarea de rebusuri pot stimula creierul și întări legăturile dintre celule. Această legătură este întreruptă în cazul pacienților cu demență.
Acest studiu recent arată că trebuie să continuăm să ne menținem creierul activ, chiar și la vârste mai înaintate. Alte studii sunt de acord că astfel putem reduce șansele dezvoltării de demență.
O inimă sănătoasă a fost de mult timp asociată cu un creier sănătos. Noul studiu indică faptul că hipertensiunea în timpul vârstei de mijloc poate crește riscul de Alzheimer.
Incidența crescută de boli ale inimii în cazul celor care suferă de hipertensiune poate avea un impact semnificativ asupra fluxului de sânge către creier. Cu alte cuvinte, o alimentare redusă cu sânge către creier este asociată cu Alzheimer.
Studiul a mai explicat și că hipotensiunea ortostatică este un factor de risc. Acest lucru are loc atunci când o persoană suferă de presiune arterială scăzută după ce stă așezată sau întinsă.
Pentru că organismul nu poate menține o aprovizionare suficientă cu sânge către creier, acest lucru poate avea un efect îngrozitor asupra activității cerebrale, din cauza lipsei de oxigen pentru creier, ceea ce crește riscul de demență.
Noul studiu a mai concluzionat că diabetul este asociat cu o incidență crescută de Alzheimer. Având în vedere că diabetul face ca organismul nostru să nu mai regleze cum trebuie nivelurile de insulină, modul în care celulele noastre comunica și în care memoria funcționează se schimbă.
Insulina este esențială, pentru că reglează metabolizarea carbohidraților, grăsimilor și proteinelor. Alzheimer pare să perturbe abilitatea creierului de a reacționa la insulină.
Un indice de masă corporală mai crescut în cazul persoanelor cu vârsta sub 65 de ani este asociat cu un risc crescut de demență. Studiul sugerează că un BMI între 18,5 și 24,9 pentru cei cu vârsta sub 65 – cu alte cuvinte, o greutate sănătoasă – ar putea ajuta la scăderea riscului de demență. Totuși, oamenii care sunt subponderali în timpul vârstei de mijloc pot avea un risc crescut de demență,
Oamenii de știință cred că o combinație între gene, boli cardiovasculare și inflamație contribuie la această legătură dintre BMI și demență.
Traumatismele craniene reprezintă un factor de risc. Există dovezi clare care atestă că astfel de traumatisme pot contribuie la dezvoltarea demenței. Această legătură a fost observată pentru prima dată în 1928.
Cu toate acestea, nu este clar dacă un singur traumatism sau mai multe pot reprezenta un factor contribuitor. Este clar faptul că leziunile cerebrale sunt similare cu cele din cazul demenței. Astfel, oamenii devin mai predispuși la leziuni suplimentare din cauza demenței.
Niveluri ridicate ale substanței chimice homocisteina reprezintă un factor de risc. Homocisteina este un amino-acid care apare în mod natural și este implicat în producerea mecanismelor de auto-apărare ale organismului uman, inclusiv antioxidanți care previn leziunile celulare.
Niveluri ridicate de homocisteină în sângele persoanelor cu demență au fost observate prima oară în 1998. Studiile au arătat între timp că reducerea acestora poate ajuta în lupta împotriva demenței.
Consumul de vitamina B12 și acid folic poate să scadă nivelurile de homocisteină și poate reduce riscul de demență.
Cei care suferă de Alzheimer, suferă în același timp și de depresie, deși nu este clar dacă depresia cauzează Alzheimer sau dacă este un simplu simptom al bolii. Totuși, multe dovezi susțin că depresia este un factor de risc. Cercetările au indicat și o legătură între numărul de episoade depresive și un risc mai mare de demență.
Depresia crește nivelurile de substanțe chimice dăunătoare în creier. Un dezechilibru în acele substanțe poate duce la pierderea de celule ale creierului. Astfel, crește posibilitatea dezvoltării de Alzheimer.
Totodată, stresul a fost identificat drept un factor de risc. Stresul de lungă durată atacă celulele imunitare ale corpului, care sunt importante și țin demența departe. În mod special, hormonul cortizol contribuie la stres și poate avea un impact asupra memoriei. Așadar, dacă reducem stresul și nivelurile de cortizol, putem reduce și șansele apariției demenței.
Virusul herpes poate declanșa boala Alzheimer. Ce demonstrează un studiu recent
Persoanele care fac în jur de 9.000 de paşi pe zi prezintă un risc mai mic de Alzheimer
Cercetătorii au descoperit o genă care suprimă simptomele Alzheimerului