Centrul Pacificului de Sud este un loc atât de îndepărtat de pământ încât puțini speră să ajungă acolo vreodată. Oceanul este diferit acolo.
Aceste ape îndepărtate se află în inima a ceea ce se numește „Curentul Pacificului de Sud” (South Pacific Gyre – SPG, în engleză), unde se află „Polul inaccesibilității” sau „Punctul Nemo”, renumitul cimitir al deșeurilor spațiale.
Dar ce se află acolo dincolo de fantomele navelor spațiale? În ciuda deținerii a 10% din suprafața oceanului, „Curentului Pacificului de Sud”, cel mai mare dintre cele cinci sisteme tip vortex ale oceanelor, a fost în general considerat un „deșert” în termeni de biologie marină.
Acest lucru s-a datorat în special faptului că este greu de explorat, deoarece se întinde pe 37 de milioane de kilometri pătrați.
O echipă internațională de oameni de știință a reușit să ofere în premieră detalii despre viața în aceste ape necunoscute.
Timp de șase săptămâni (decembrie 2015 – ianuarie 2016), un echipaj condus de oameni de știință de la Institutul Max Planck pentru Microbiologie Marină au navigat la bordul navei germane de cercetare FS Sonne, într-o o călătorie de 7.000 de kilometri prin centrul Pacificului de Sud, din Chile în Noua Zeelandă.
Pe traseu, aceștia au prelevat mostre de la populațiile microbiene care trăiau la adâncimi cuprinse între 20 și 5.000 de metri.
„Spre surprinderea noastră, am găsit aproximativ o treime mai puține celule în apele de la suprafața Pacificului de Sud în comparație cu vortexurile oceanice din Atlantic”, a spus unul dintre cercetători, microbiologul Bernhard Fuchs. „A fost probabil cel mai mic număr de celule măsurat vreodată în apele de la suprafața ocenului”, a adăugat acesta, potrivit Science Alert.
Printre microbii pe care echipa i-a găsit, au dominat 20 de specii de bacterii, pe care oamenii de știință le-au întâlnit și în alți curenți oaceanici.
Răspândirea acestor comunități de microbi depinde în mare măsură de adâncimea apei, bazată pe factori precum schimbările de temperatură, concentrațiile de nutrienți și cantitatea de lumină disponibilă.
Una dintre populațiile identificate, numită AEGEAN-169, era deosebit de numeroasă în apele de suprafață din centrul Pacificului de Sud, în timp ce studii anterioare le-au descoperit la adâncimi de numai 500 de metri.
„Acest lucru indică o potențială adaptare interesantă la apele ultraoligotrofice (cu o productivitate biologică scăzută) și la radiații solare ridicate”, a declarat microbiologul Greta Reintjes, membră a echipei de cercetare.
Analizele efectuate de cercetători au confirmat că în „Polul inaccesibilității” din Pacificul de Sud există un „habitat ultraoligotrofic unic”, unde disponibilitatea scăzută a nutrienților limitează creșterea organismelor și creaturilor oligotrofe specializate care s-au adaptat la „condiții fizico-chimice extreme”.
Cercetarea arată că această zonă nu poate scăpa încă de statutul de „deșert” deși oferă informații inedite despre aceste ape îndepărtate aproape lipsite de viață.
Rezultatele cercetării au fost publicate în Environmental Microbiology.
Soluția pentru creșterea nivelului mărilor și oceanelor: Cum vor fi reconstruite insulele lumii
Cercetătorii au găsit plasticul care „lipsea” din oceane
Oceanele au devenit atât de acide încât dizolvă carapacele crabilor