În luna martie a anului 1905, medicii de la un spital din Philadelphia au încercat o metodă neconvențională pentru a trata un bărbat grav afectat de pneumonie.
Medicii i-au „atacat” plămânul drept, acolo unde infecția era cea mai concentrată, cu raze X. Tratamentul cu radiații a durat patru zile și fost aplicat zilnic timp de cinci minute. Până la finalul săptămânii, pneumonia dispăruse. „Un caz nu demonstrează nimic, însă rezultatul este destul de sugestiv pentru a încuraja mai multe cercetări”, au spus la acea vreme medicii.
Cercetări mai ample, desfășurate pe sute de pacienți, au produs rezultate excelente. Însă, interesul pentru tratarea infecțiilor cu radiații a stagnat după introducerea antibioticelor în 1939. Cel mai recent studiu uman asupra tratării pneumoniei cu radiații a fost în 1943.
Însă, având în vedere că nu există antibiotice care pot trata pneumonia cauzată de SARS-CoV-2, cercetătorii încearcă din nou să trateze infecțiile pulmonare cu radiații. Deja au fost începute studii clinice la Universitatea Emory, Universitatea din Ohio, Brigham și Spitalul pentru Femei din Boston, precum și în Italia, Spania, India și Iran.
Deși este uneori folosită pentru sterilizarea echipamentului din spitale, radiația nu atacă virusul direct în cadrul acestor studii. Ar fi prea copleșitor pentru corpul uman. Virusurile sunt mult mai mici decât ADN-ul din celulele canceroase, iar tocmai de aceea necesită o doză mai mare de radiație pentru a fi ucise.
În schimb, tratamentul cu radiație pentru pneumonia vizează sistemul imunitar al corpului. Cea mai comună cauză pentru tulburări respiratorii la pacienții cu COVID-19 este tocmai un răspuns prea intens al sistemul imunitar.
Astfel, în încercarea de a combate coronavirusul, celulele imune numite limfocite produc citokine. Acestea sunt molecule de natură proteică ce transmit informații între celule diferite. Astfel, prea mult lichid ajunge în plămâni, ceea împiedică respirația. Unele teste pentru pacienții cu COVID-19 au folosit și medicamente care blochează citokinele.
Însă, razele X încearcă să prevină producerea în exces a citokinelor și se concentrează pe limfocite, acestea fiind extrem de sensibile la radiații. Limfocitele intră în moarte celulară imediat ce simt până și cea mai mică leziune asupra ADN-ului lor.
În cadrul studiului de la Emory, medicii au tratat cinci pacienți infectați cu noul coronavirus. Având o vârstă medie de 90 de ani, toți pacienții erau în grupul de risc pentru COVID-19. Toți au primit oxigen. Patru dintre pacienți s-au recuperat atât de bine încât medicii au putut să îi scoată de la alimentarea cu oxigen. Al cincilea pacient era încă în viață la momentul apariției studiului, însă încă mai primea oxigen la 14 zile după tratamentul cu raze X. De asemenea, nu au apărut efecte secundare grave.
Totuși, vom avea nevoie de mai multe informații pentru a ști cu siguranță dacă aceste rezultate sunt obișnuite, transmite SLATE.
Dacă un astfel de tratament chiar va funcționa în cazul COVID-19, ar putea duce la noi cercetări pentru tratarea altor pneumonii virale. Este posibil să ajungem la un tratament inovator care salvează vieți și care este folositor și pentru alte afecțiuni, acesta nefiind descoperit dacă nu ar fi apărut pandemia de coronavirus.
Teste cu un potenţial medicament anti-COVID-19 pentru persoanele care nu sunt spitalizate
Oameni de știință, inclusiv de la OMS: Nu există dovezi că noul coronavirus îşi pierde din putere
Cifre oficiale! Circa 20 de milioane de americani au fost infectaţi deja cu noul coronavirus