Dioxidul de carbon este unul dintre principalele gaze cu efect de seră.
Gazul de sinteză, singazul, este o materie primă importantă pentru industria chimică, fiind folosit pentru medicamente, fertilizatori, plastic sau combustibil. Acest amestec de hidrogen, monoxid de carbon și urme de dioxid de carbon nu este mereu un proces neutru din punctul de vederea al emisiilor de carbon. Cercetătorii explică faptul că pentru producerea sunt folosite gazele naturale sau resturile rămase de la cărbune.
Cercetătorii australieni sunt de părere că singazul poate fi produs și din dioxid de carbon, iar astfel, procesul de producție al acestuia ar putea fi mai simplu și mai ieftin, notează Science Alert.
Experimentele de laborator au relevat faptul că fabricarea oxidului de zinc la temperaturi foarte ridicate produce nanoparticulele care pot fi folosite drept catalizator al procesului prin care dioxidul de carbon poate fi convertit în singaz. Cercetătorii mai explică faptul că folosirea zincului pentru în acest proces scade considerabil costurile.
„Ideea este că putem lua o sursă de CO2, cum ar fi o centrală electrică pe cărbune, o centrală electrică pe gaz sau chiar o mină de gaz natural, unde sunt eliberate cantități imense de dioxid de carbon. Apoi, pur și simplu, folosi această nouă tehnologie în cazul acestor surse de carbon”.explică Emma Lovell, expertă în inginerie chimică a Universității New South Wales, Australia.
„Am putea colecta dioxidul de carbon și să-l transformăm în ceva extrem de valoros pentru industrie”, a mai adăugat aceasta.
Chimiștii explică faptul că singazul are două componente importante în structura sa: hidrogenul și monoxidul de carbon, cele două aflându-se la baza multor substanțe chimice importante folosite de către diferite ramuri ale industriei.
Din nefericire, în prezent, singazul este produs pornind de la metan, cu ajutorul aburului la temperaturi extrem de mari. Trebuie menționat faptul că metanul este, după cum arată studiile, unul dintre cele mai potente gaze cu efect de seră din atmosferă.
Procesul propus de către chimiștii australieni include producerea nanoparticulelor necesare conversiei dioxidului de carbon prin arderea timp de 10 minute a oxidului de zinc. Ulterior, acest produs secundar al arderii este folosit în electroliza dioxidului de carbon.
„Deșeurile de dioxid de carbon provenite dintr-o centrală electrică sau o fabrică de ciment, pot fi trecute prin acest electrolizator, iar în interior avem materialul nostru pe bază de oxid de zinc pulverizat în flacără sub forma unui electrod. Când introducem dioxidului de carbon rezidual, acesta este prelucrat de electricitate și este eliberat dintr-o priză sub formă de singaz, într-un amestec de monoxid de carbon și hidrogen”, explică inginerul chimist Rahman Daiyan.
Studiul a fost publicat în Advanced Energy Materials.